Valul Mayei

     "Intr-o buna zi, va trebui sa recunoastem ca ceea ce am numit noi realitate este o iluzie mai mare decat lumea viselor." - Salvador Dali
     Probabil stiu ceva pictorii astia - daca si Picasso spunea "tot ceea ce-ti poti imagina e real".
     Si realitatea e iluzie?
     Ce e realitate si ce e iluzie?
     Povestea indiana (reluata si de Herman Hesse in "Biografia indiana") releva intalnirea dintre un tanar dornic de inteleptire, Narada, si marele zeu Visnu. Narada nu intelege multe - nici cum te invaluie valul aparentelor, nici ce e cu Maya asta - misterioasa zeita a iluziei. In marea sa intelepciune, Visnu zambeste. Se opresc la umbra unui copac si zeul il trimite pe tanar in satul din apropiere dupa apa. Tanarul bate la usa primei colibe. O frumoasa fata ii deschide, il farmeca, il intoarce din drumul sau spre inteleptire, il ia de barbat, ii face mai multi copii. Barbatul e fericit, multumit - demult a uitat de visurile tineretii, de Visnu si de valul Mayei. Dar ei au uitat de el? O furtuna teribila ucide cu brutalitate familia omului. Disperarea, furia, neputinta il impresoara ca un vartej... Singur, atat de slab in fata durerii, Narada aude un glas: "Mai vii cu apa?". Glasul marelui Visnu.
     Si el tresare din iluzie (vis) la umbra unui copac.
     -Intelegi? E Maya!
     Si Mircea Eliade sustine, prin eroul sau Swami Shivananda, ca nicio intamplare din lumea noastra nu e reala. Tot ce se petrece in cosmosul acesta e iluzoriu. Singura realitate e sufletul, unul si acelasi in om si in cosmos.
     E oare posibil ca toate aceste fapte, intalniri, bucurii, dureri, toate aceste imagini frumoase si ingrozitoare, fermecatoare si pline de deznadejde, cu desfatari arzatoare si arzatoare suferinte sa fie un joc, aparenta, spuma, vis, sa fie Maya?
     Oricum - multumesc ca voi toti faceti parte din iluzia mea, ca suntem umbre - alaturi - pe valul Mayei. Sa facem - macar - o iluzie de pomina. De poveste.