duminică, 28 iunie 2015

Cand asteptarea e frumoasa

     "Asteptarile difera intre ele ca oamenii" - Octavian Paler

     Fiecare clipa e o asteptare, fiecare om este un asteptator, dar eu nu vreau sa vorbesc aici despre asteptarile epuizante, despre soarta Penelopei sau despre celebrul Sfantul Asteapta... Acum ma gandesc la magia asteptarii.
     Ce poate fi mai frumos decat un sir de ciorapei ce-si asteapta cadourile? Poate eu asteptand revederea cu marea, eu asteptand sa plec intr-o mare calatorie... Asta e asteptarea divina cu emotia, cu fiorul, cu bucuria...
     Imi amintesc de o alta asteptare minunata din copilaria mea. Un an, un an intreg am asteptat sa plecam intr-o excursie in Moldova. Copilarind in vremuri de-o saracie lucie, parintii au adunat intr-un an conserve, bonuri de benzina necesare marelui plan. La cateva zile deschideam dulapul cu provizii sa ma mai bucur, sa mai traiesc o portie de asteptare magica. In ajunul plecarii, inebunisem toti: tata si fratele meu umflasera saltelele si se intinsesera langa usa sa le verifice rezistenta. Sa se bucure de asteptare. Dulcea asteptare a marilor vacante. Sau a marilor iubiri.
     Calatoria sau iubirea pot avea momente dezamagitoare, dar asteptarea nu te insala niciodata. Mi-a fost dor de ea. Ma bucur de ea cu toata fiinta.

joi, 25 iunie 2015

Schimbarea - Inconsecventa sau maturizare?

     Sunt momente / schimbari care-mi intorc valorile pe dos...
     Schimbarile ma scot din zona mea calduta, confortabila si ma provoaca sa aflu ceva nou despre mine si despre ceilalti.
     Schimbarile sunt inevitabile - ca ploile repezi de vara, ca vantul - asa ca mai bine le imbratisez, le alint, le iubesc. Oricum nu pot sa le resping.
     Va veni vreodata vremea cand voi intelege rostul adanc al lumii?


miercuri, 24 iunie 2015

Ele si iile lor






     Ia purtata de Andrada in primele trei poze este o mostenire pretioasa de la stra-strabunica ei.

duminică, 7 iunie 2015

Povestea magica a iei

     Ia
     Ea
     Ele
     Iele... Doar un minunat joc de cuvinte. O poezie. Dar ce frumos ar fi ca legenda iei sa inceapa cu...
     A fost odata ca niciodata...
     A fost odata Ea, o fata din ape, flori si lumina... si era atat de frumoasa incat i-au crescut aripi si a zburat la stele. A ramas o parte din Ea, Ia, camasa ce-o purta pe trupul ei de zana...
     Si Ele au gasit camasa si s-au inchinat ei, si asa a devenit Ia iubita de Ele - Iele, de regine, de doamne si domnite, si chiar de ei: Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Matisse.
     Poate ca era de asteptat ca Nicolae Grigorescu si Rosenthal sa fie fascinati de uluitoarea ie, dar Matisse? In tineretea sa, pictorul francez s-a imprietenit cu un roman. Pictor si el. Theodor Pallady. Tanarul roman luase la Paris ceva de acasa - ceva delicat, ceva sofisticat si curat ca o Ea, o ie. Ia a fost daruita prietenului Matisse, care a facut-o celebra (nemuritoare si magica era) prin tabloul "La blouse roumaine".






     Destinul spectaculos al iei nu se opreste aici. Regina - poeta, Elisabeta, o imbraca cu bucurie mare si o elogiaza: "Oare exista tablou mai incantator decat o taranca romanca, imbracata in costum popular...". In plus, pictorul american, George Alexander Healy, realizeaza in 1881 portretul tinerei regine Elisabeta in costum popular din Muscel. Regina poarta cu un suras mandru ia, dovedind identificarea cu poporul, a carei regina devenise, alaturi de Carol I, de putina vreme.


     Dulcile ii sunt imbracate si de regina Maria. Aceasta isi innobila fastuoasele bijuterii, minunatele siraguri de perle, cu gingasele ii.







     Reginele o purtau cu respect, stiind ca ia nu se coase oricum, ci sub semnul rugaciunii rostite in soapta sub icoana, langa lampa: "Camara Ta Mantuitorule, o vad impodobita. Si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina - taina sufletului meu! Si ma mantuieste, Mantuitorul meu.". Ia se cosea in taina. Mare taina, ca secretul modelului sa fie pastrat. Femeile brodau in ie toate sperantele, temerile - ia devenea o scriitura emotionanta. In ea erau cusute visuri... In urma acului ramaneau oftatul si surasul - tot dorul unei femei. Niciun semn de pe ie nu e intamplator. Cercurile sunt simboluri solare, crucile te protejeaza, stilizatele flori subliniaza suavitaea femeii. A Ei. Toate uluitoarele combinati au ritm, echilibru, forta. Sunt datatoare de energie... Ia e camasa de zana - numai cu maneci lungi, delicata, nobila, e de sarbatoare, de munca, de nastere, de nunta, de moarte.
     Si regina aerului, Smaranda Braescu, cea care a facut un salt (pentru prima data) cu parasuta de la 6000 de metri - considera ca cel mai potrivit costum este ia. Camasa cu altita transmite emotii si sentimente, de aceea a purtat-o in momentele cruciale ale vietii ei.



     Din 1981, ia romaneasca devine un "must have" - Yves Saint Laurent o urca pe podium. "A fost, in mod clar, o poveste de dragoste. Cand a decis sa faca o colectie romaneasca a fost cu totul neasteptat." Cu totul neasteptat este sa vezi manechine sofisticate impunand ia in lumea capricioasa a modei. Istoria se repeta in 2006 cand ia devine izvor de inspiratie pentru Jean Paul Gaultier.



     In 2012, Adelle pozeaza pentru "Vogue" intr-o ie creata (!?) de Tom Ford.


     Ia este acum imbracata de vedete straine si autohtone, de multe femei frumoase, delicate, rupte din soare, ca Ea... ca Ele... ca Ielele. Probabil de aceea toate aceste femei minunate au propus sa-i inchinam Iei o sarbatoare chiar de ziua Ielelor. De Sanziene.
     De cativa ani, pe 24 iunie (ziua Zanelor dezlantuite din padurile noastre) este omagiata ia - sute de femei o imbraca cu bucurie, cu emotie.
     In ie devii Ea, iar prin tine, ia devine vie.





miercuri, 3 iunie 2015

Copacul prieteniei

     Un copil minunat dintre frumosii copii ai familiei mele a avut de desenat "copacul prieteniei". Fiind un baietel vesel, jucaus, a umplut crengile de prieteni mari si mici, dar lucrul cel mai important este ca dintre amici nu lipseau Doamne-Doamne si Maica Domnului.
     Iata o lectie de viata desavarsita!
     Oare cand am incercat sa-l socotim pe Dumnezeu prietenul nostru?
     Cand am vorbit ultima oara cu el?
     Cand l-am trimis departe in cer?

luni, 1 iunie 2015

La multi ani - copiilor nostri si celui din noi

     Cat dureaza copilaria?
     Pentru unii toata viata.
     Pentru altii - altii se nasc maturi, obositi si plictisiti.
     Unii - din cand in cand - scot globul fermecat al copilariei, il scutura si privesc cu incantare "la ninsorile de altadata".
     Ce vad in globul meu fermecat...
     Copii care n-aveau mobil si se strigau pe afara de sculau tot cartierul... Ba uneori isi chemau si mamele pentru a pari "mama lu' cutaricaaa... cutarica m-a batut!" sau "il lasati pe cutarica pe afara?".
     Fetite care se jucau cu papusi mari (Aradeanca) sau cu niste papusi albastre cu corp moale si fetica draguta din plastic.
     Copii care colectionau surprize de la guma turceasca Tipitip, beau Brifcor, mancau batoane, mentosane, care citeau povesti nemuritoare.
     Fetite care isi dadeau cu rujul verde al mamei, ce se transforma pe buze intr-un rosu absolut si foarte rezistent... Asa ca mama stia mereu cand umblai prin lucrurile ei.
     Copii care stateau la coada la sifoane, bateau covoarele la bara, care jucau "flori, fete, filme, baieti, artisti sau cantareti" sau elasticul, care se loveau mereu la genunchi si se tratau cu frunze de patlagina sau aloe.
     Copii care se desfatau citind programul de revelion. Asa ca "daca doriti sa revedeti":











     "De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara." - Antoine de Saint-Exupery