joi, 29 mai 2014

Inelul

     Ce mi-am dorit cel mai mult in copilarie?
     Inelul Arabelei!
     Imi imaginam cum as scapa de tampitele lectii (de ce oare nu-i inteleg azi pe copii), de spalatul vaselor, de zilele ploioase... Doamne! Si ce munte de inghetata as fi mancat! Ce rochite! Ce pantofiori! Si cum i-as fi transformat pe toti netotii in plante!
     Cine n-a visat atunci sa aiba inelul Arabelei???
     Tarziu, am aflat ca pe pamant ar fi existat un astfel de inel - al regelui evreu Solomon, fiul lui David. El l-ar fi primit chiar de la inger, cu ajutorul lui stapanind toate fortele, reusind sa construiasca rapid templul din Ierusalim.
     In Antichitate si Evul Mediu - inelul nu avea rol decorativ, ca azi. Era un simbol sacru, cercul magic - fara inceput si fara sfarsit. Inelul era purtat de regi ca semn al legaturii cu divinitatea - asadar avea dubla valoare: supunere in fata lui Dumnezeu si putere in fata oamenilor. Rob si domn in acelasi timp. Dubla semnificatie o pastreaza azi inelele de logodna - ele se schimba pentru a sugera ca sotii sunt si domni, si robi.
     Obiceiul de a purta inelul de logodna pe inelarul mainii stangi vine de la egiptenii ce credeau  ca pe al patrulea deget se afla vena iubirii, ce duce direct la inima - asadar puterea inelului era coplesitoare. In plus, el trebuia sa se potriveasca perfect - cel prea strans semnifica gelozia, cel larg, indiferenta.
     Cea mai frumoasa istorie despre inel este legata de Sf. Ecaterina. Incantatoarea tanara era fiica guvernatorului Alexandriei egiptene. Pe langa farmecul deosebit, fata fusese daruita cu multa intelepciune, generozitate, delicatete, intuitie, noblete... Tatal ar fi vrut s-o casatoreasca, dar Ecaterina refuza. Asaltata de propuneri, ea a promis ca se va casatori doar cu cineva care o va intrece in daruri. Mama ei, crestina, a trimis-o la un preot batran care i-a spus ca un asemenea tanar exista. Sa se roage, ca il va gasi. Rugaciunea fierbinte i-a adus un vis cu Maica Domnului si pruncul. Fetei nu i s-a ingaduit sa vada chipul copilului sfant - desi simtea un dor sfasietor. Preotul a sfatuit-o sa se boteze. Dupa ce a devenit crestina, a visat ca primeste un inel de la Mirele Ceresc. Trezindu-se - inelul era pe deget.
     Ecaterina a murit, ca orice martir, in chinuri de neimaginat. Moastele sale se afla la Manastirea Sinai din Egipt. Credinciosii care se inchina la mana ei sfanta - pe care straluceste si acum ACEL INEL - primesc un inelus protector.
     Sf. Ecaterina este sarbatorita la 25 noiembrie - inelul ei este mai puternic decat oricare altul - simbolizeaza iubirea eterna dintre Iisus si noi.





miercuri, 28 mai 2014

Carti, calatorii si ingeri


     Sora mea are o mare pasiune pentru cartile cu subiecte "de epoca". Cutreiera toate anticariatele virtuale, rascoleste, citeste recenzii si comanda zeci de carti atinse de patina timpului...
     Una dintre acestea m-a miscat foarte mult prin gingasia temei. Scrisa de Coleen McCullough, autoarea celebrului roman "Pasarea spin", ma asteptam la un subiect realist, cu fermieri australieni, drame interioare, razbunari... Am avut o surpriza...
     "Doamnele din Missalonghi" este o poveste despre o femeie saraca, usor trecuta, uratica, dispretuita de rude, "prieteni"... care primeste ajutorul unui inger. Acesta ia chipul unui om, unei femei ce lucreaza la biblioteca orasului si ii imprumuta eroinei carti care sa o inspire, sa o scoata din anonimat, din lancezeala si sa o determine sa actioneze (soro, n-oi fi si tu cumva vreun inger?). Finalul e minunat... Atins de o aripa din vis...
     Imi aduc acum aminte de o intamplare in care am intalnit - chiar si eu - un inger...
     Era o vara minunata - prima data cand indraznisem sa parasim tara si sa ne petrecem vacanta in Grecia. Stiam ca in Salonic se afla moastele Sf. Grigorie Izvoratorul de Mir. Ne doream nespus sa ne inchinam la ele, dar n-aveam habar cum sa ajungem... Am oprit asa... masinile, am coborat... Eram cu parintii si copiii nostri... Asteptam... (mai tarziu mi-am dat seama ca nu puteam astepta decat un inger).
     Deodata, langa noi opreste o masina cu numar de Grecia. Coboara un preot si ne intreaba IN ROMANESTE... ce facem. Uimiti, ne spunem dorinta si el se ofera sa ne conduca. Nu numai ca ne-a dus la sfintele moaste, ne-a vorbit frumos despre viata sfantului, ne-a scos cu bine din nebunia orasului, dar ne stia si numele. Era preot la Muntele Athos si primea acatiste din toata Romania... Stiam ca soacra mea trimisese acatiste in Sf. Munte, dar... Ma gandesc acum ca ne stia mai mult decat numele, ca era unul dintre ingerii nostri, care, iata, nu ne parasesc niciodata.
     Nu pot sa va doresc decat asemenea intalniri minunate. Si sa nu uitam: ingerii iau chip de oameni.

marți, 27 mai 2014

Sa visam... asadar


     Au fost candva trei copaci falnici pe-un deal luminat de Dumnezeu... Zi si noapte fosneau catre ingeri dorintele lor:
     -Visez sa devin o corabie care sa poarte regii...
     -Visez sa fiu cufarul comorii regale...
     -Visez sa se plece lumea in fata stralucirii mele...
     Intr-o zi - care vine odata si-odata - copacii au fost taiati. Din primul s-a faurit o barca de pescari saraci, din al doilea, o iesle, iar ultimul a fost descpicat in doua si abandonat...
     In alta zi, un Om a urcat in barca pescarilor si i-a ajutat sa prinda pesti ca niciodata si i-a invatat sa mearga pe ape, si sa devina pescari de oameni... In fata acelui Om, multimile se plecau precum in fata unui rege... Omul acela se nascuse intr-o iesle... si ieslea, iata, purtase comoara Regelui si a tuturor muritorilor deveniti, intre timp, nemuritori. Cele doua bucati abandonate s-au transformat in crucea pe care omul s-a jertfit din prea multa iubire... In fata crucii s-au plecat cei umili, dar si regii, si ingerii.
     Visele n-ar trebui abandonate niciodata...
     Visele devin mereu realitate...
     Sa visam... asadar...

luni, 26 mai 2014

Un prieten - Sf. Ioan Rusul


     Citind candva despre viata si minunile Sf. Ioan Rusul - cel mai mult mi-a placut intamplarea unui batran simpatic, ce-l considera pe Sfant - prietenul sau: "De ani buni suntem prieteni! Si cum sa nu fie asa, daca imi implineste imediat ceea ce ii cer?"
     Mare a fost tulburarea omului, cand intr-o zi, ducandu-se la o bacanie sa ia niste vin, aude un glas ce parca venea de nicaieri:
     -Asa sunt uitati prietenii?
     In magazin, vanzatorul asculta o slujba. Intreband despre ce e vorba, batranul a fost lamurit:
     -Se transmite Sfanta Liturghie la radio. Azi e sarbatoarea Sf. Ioan Rusul!
     Omul tocmai isi da seama ca a uitat de ziua marelui prieten - si apoi:
     -Putin lucru este sa-ti spuna un Sfant ca l-ai uitat?
     Ma emotioneaza profund aceasta legatura dintre oameni si Sfintii iubiti. Trebuie sa fii atat de curat si de credincios ca sa te apropii de divinitate cu simplitate, cu prietenie, cu o asa caldura...
     Sfantul Ioan Rusul s-a nascut prin 1690 in Rusia. In timpul Tarului Petru cel Mare, a participat, ca soldat, la razboiul ruso-turc. Ajungand prizonier, este luat rob in casa unui nobil turc. Suflet cinstit, fara ascunzisuri, capabil sa-si iubeasca neconditionat semenii, sfantul se ghideaza dupa vorbele Domnului Iisus "Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Simtind aripa bunatatii robului lor - stapanii turci il respecta profund. In plus, o intamplare ii pune pe ganduri - in timp ce stapanul era plecat la Mekka, doamna casei isi ospateaza cunoscutii, rugandu-se ca sotul sa se intoarca cu bine. In timpul mesei, ea spune cu o tristete profunda ca i-ar placea sa guste si sotul din bucate. Sfantul - care slujea la masa - ii cere femeii o farfurie sa o trimita peste mari si tari... stapanului. Toti cred ca vorbeste simbolic: sigur o va da unor saraci (cum stiau ca face cu propria mancare), sa o manance in cinstea celui plecat.
     Dupa luni bune, pelerinul se intoarce de la Mekka avand in bagaje o farfurie de acasa - ajunsa prin minune in camera sa - plina cu bucate aburinde...
     Toti inteleg ca tanarul e un om special, tare iubit de Dumnezeu.
     Sfantul moare in floarea varstei - se vede si din icoane - la 27 mai, 1730.
     Sfintele sale moaste vor fi luate din Turcia de catre greci, in 1924 cand se retrag in patria mama.
     Azi, ele se afla intr-o biserica de pe insula Evvia din Marea Egee.
     Dar - pentru ca Sf. Ioan Rusul ne este prieten adevarat - de ziua lui putem merge la paraclisul Manastirii Corbii de Piatra, unde se afla o particica din sfintele sale moaste.
     Rugaciunile Sfantului sa ne fie de folos!

duminică, 25 mai 2014

Putina istorie si o nunta de flori

     "...cand Anglia se preface ca ameninta, noi ne bucuram. Cand Franta maraie putin, suntem mai mult decat fericiti... Suntem pusi sa jucam rolul de copii. Bietii romani!" - spune inca de pe la 1848, rafinata Zoe/Zoita/Zinca Golescu, sotia boierului Dinicu Golescu si emancipata, luminata stapana a domeniului Golesti.


     Zinca s-a nascut in 1792 la Craiova in familia boierilor Farfara. Inteligenta - ea a invatat limbi la moda - greaca si franceza - si s-a casatorit (sau o fi fost casatorita) la 13 ani cu boierul Dinicu, tanar copt de 28 de ani. Inainte de insuratoare, boierul si-a indeplinit un mare vis: calatoria in Europa. De altfel, el este autorul primului jurnal de calatorie tiparit din literatura noastra.
     La 14 ani, Zinca devine mama. Va avea 4 baieti si o fata. Cei 4 frati Golescu participa activ la Revolutia de la 1848, fiind incurajati de mama lor, exemplu de femeie moderna, sustinatoare a Romaniei descatusate. Dupa revolutie - baietii sunt exilati, iar mama lupta din rasputeri pentru drepturile lor, dar nu-i indeamna nicio clipa sa renunte la idealuri: "Parerea mea de rau ca voi imi veti lipsi va fi indulcita de nadejdea ca veti sluji bine tarii voastre". Fata Zincai va fi mama Anei Davila, sotia doctorului Carol si la randul ei, mama dramaturgului Alexandru Davila.
     Toata viata, Zinca a sustinut intemeierea Romaniei moderne - inclusiv prin finantarea "Scolii slobode obstesti", intemeiate de sotul ei in 1826, chiar in incinta domeniului.
     Pentru a patrunde in intimitatea acestei femei minunate, putem vizita Conacul Golesti (sat Stefanesti, la 10 km de Pitesti) - singurul ansamblu laic fortificat la sud de Carpati.
     Trecem mai intai pe sub un foisor in care a fost gazduit (si din pacate si prins) Tudor Vladimirescu. Vizitam scoala, ne plecam in fata boierului Dinicu fara sa ne miram de calpacul lui caraghios de dimensiuni aproape grotesti - foarte asemanator cu cel al turcilor. Ne vom putea totusi minuna de tinuta Zincai - pe care o vom admira intr-un portret - observand ca ea adoptase moda apuseana, alaturi de fiii ei, in timp ce la barbatii maturi, schimbarea vestimentatiei este foarte inceata.
     In conac predomina eleganta, sobrietatea. Mi-au placut sobele cu olane, scara in spirala, cartile prafuite, lampa din salonul oriental, patucurile...
     Aventura nu se termina aici... De treci un pod, strabati niste poteci - ajungi intr-un sat al bunilor si strabunilor. Case taranesti din multe zone ale tarii, mobilate, cu flori in curte, straturi de ceapa si banci la poarta... In mijlocul satului: scoala, primaria, biserica...
     Daca ai noroc, o sa mai fi invitat la nunta de flori de lamaita... Nebunie de alb si miresme...
     Undeva, se zareste si o herghelie - inclusiv un ponei sfios pe care Capsunel l-a considerat prea dragut sa-l calareasca...
     -E doar de mangaiat!
   
     P.S. Domeniul a fost decorul multor filme (Iancu Jianu, Aniela) si al unor reclame celebre...
     -Coana Chivooo!






















vineri, 23 mai 2014

Acasa


     V-ati gandit vreodata ca asa cum noi suntem fragili, si casele noastre sufera de vulnerabilitate, se tem si pot fi atacate de energii negative?
     Cel mai bun mijloc de a purifica locul drag noua este - dupa ce facem mare si deplina curatenie - sa chemam preotul pentru o sfestanie - denumirea populara pentru slujba Agheazmei Mici.
     Insa - putem improspata energiile casei in orice zi in care ne simtim veseli si puternici. Tot dupa o curatenie serioasa, tamaiem casa mergand in sensul acelor de ceasornic. Dupa afumarea temeinica (mai ales in colturi si in locurile in care preferi sa te odihnesti), deschizi un geam pentru a permite iesirea energiilor daunatoare.
     Urmeaza, dupa parerea mea, cel mai frumos si mai vesel mod de purificare: sunetele. Se pot obtine cu ajutorul clopoteilor de vant sau pur si simplu batand din palme si rostind rugaciunea "Tatal Nostru". Dupa realizarea acestor pasi, e bine sa ne spalam pe maini cu multa apa rece, si sa spunem iar si iar Tatal Nostru. Micul nostru ritual se termina prin stropirea cu apa sfintita pastrata intr-un vas de sticla de la slujba sfestaniei.
     In plus, trebuie sa avem deosebita grija de intrarea casei - locul pe unde patrund energiile ce ne iubesc - ingerii. Obligatoriu, la intrare ar trebui sa vegheze o icoana - in grija careia sa lasam locuinta. Pe de alta parte, este strict interzis sa intram incaltati in casa: cea mai densa energie negativa se afla la nivelul solului si riscam sa tulburam toata armonia interioara.
     E bine sa aruncam tot ce e stricat/ciobit/uzat; sa amenajam un colt verde; sa dam celor ce au nevoie hainele vechi (bune pastratoare de energii joase); sa ne rugam zilnic pentru binecuvantarea casei; sa aprindem o candela, sau macar o lumanare.
     Casa mea e parte din mine, locul in care sunt eu... Ea ma cunoaste, imi stie mirosul, insomniile, rasul, suspinul, nebunia, bucuria, extazul... Si toate drumurile si ratacirile prin lumea asta minunata ma duc mereu ACASA... ceea ce ma face nespus de fericita.

joi, 22 mai 2014

Per fumus

   

     Carte care m-a socat, fascinat, speriat, flatat si din nou SOCAT... "Parfumul", de Patrick Suskind.
     Ce descopera eroul care "vede cu narile"?
     Ceva simplu. Nemaipomenit de simplu... Parfumul suprem, parfumul gingasiei, al fortei, al seductiei este al acelor fapturi care inspira iubire... femeile...
     Cum va obtine acest parfum? Adulmecati...
     Istoric vorbind, parfumul este mereu legat de femei.
     Primul chimist al lumii - bineinteles o femeie - Tapputi - este creatoarea parfumului - intamplare miraculoasa de acum mii de ani, si mentionata in scrieri cuneiforme provenite din Babilon.
     Prima femeie faraon, Hatshepsut a Egiptului, si-a trimis mesagerii la capatul lumii pentru a aduce cele mai rafinate miresme prin care sa-si asigure calea catre zei.
     Elisabeta a Ungariei, in 1370, este prima femeie ce beneficiaza de parfumul modern pe baza de alcool, celebrul "Apa de Ungaria".
     Parfumul e semnul ceremonialului (tamaia), al feminitatii dezlantuite, al senzualitatii, misterului... Al libertatii de a visa la lux, iubiri, calatorii, victorii...












miercuri, 21 mai 2014

Poveste cu licorni


     Povestea ne spune ca licornul se teme de vremuri tulburi, de rautate si uratenie... Asa de tare se teme, ca se ascunde in adancul cel mai adanc, nelasandu-se ademenit nici macar de fecioara...
     Dar asta e doar o poveste...
     De fapt, licornul e aici, asteapta cuminte, o imbratisare, o mangaiere, un suras... Din partea oricui... El e aici, noi nu mai suntem... Am plecat in Tara Indiferentei, a Nebagarii de Seama si a Neiubirii...
     In judetul Cluj, la 7 km de Dej, in satul Manastirea - licornul ne asteapta cu blandete... Printre ruine, gunoaie, balarii... Licornul de la castelul Kornis priveste ranit cum o cladire renascentista, construita prin 1573, ce a adapostit odata cel mai mare muzeu de stiinte naturale din Europa de Est si o biblioteca renumita, se prabuseste fara ca nimeni sa miste un deget...
     Pe langa surasul infiorator de trist al licornului, te intampina si cel ironic al pustilor satului - indiferenti la decaderea gloriei lumii.












     Cand o sa devin fabulos de bogata, as vrea sa vad aceste locuri minunate. Pana atunci, hai sa le admiram cu jind din fotoliu:
     -Orasul Albastru - Chefchaouen, Maroc










     -Colmar, Alsacia, Franta








     -Salzburg, Austria







     -Cappadocia, Turcia








     -Toscana, Italia