Cantec de adus iarna

     Ma gandesc sa cantam/sa ascultam- toti -zilele astea, cantece de adus fulgii de nea. Poate-poate vom avea un Craciun alb.

     Nimic nu se poate compara cu un astfel de Craciun.

Mare-i sara d-asta sara

"Mos Craciun, toti imi spun

Ca esti darnic si esti bun.

Eu iti scriu de mai-nainte

Ca sunt baietel cuminte,

Si-ti mai scriu, asa, sa stii,

Ca eu nu-ti cer jucarii,

Cum ti-ar cere alti copii-

Insa nu m-as supara

Daca tot mi-ai da ceva!"

     Stiu acum ca aceasta poezie este scrisa de Otilia Cazimir, dar cand eram mica, credeam ca e de tata. Era poezia lui favorita si ne-o recita mereu de Craciun.

     Ca pentru orice copil, magia Craciunului era data si de cadouri. Craciunul fara cadouri era si este de neimaginat. Traditia darurilor a fost impusa de catre inchinarea magilor - craii de la rasarit oferind pruncului sfant: aur (simbolul regalitatii), smirna (simbolul sacrificiului) si tamaie (simbolul sacralitatii). Se spune ca daca oferi un cadou in Ajunul Craciunului - Dumnezeu va fi generos cu tine tot anul.

     Stralucirea Craciunului inseamna si masa bogata, domneasca in familie. Romanii mananca de obicei preparate din porc - simbol al prosperitatii la cele mai multe popoare. De exemplu, in Epoca Victoriana, englezii au inventat bomboana de menta sub forma de porcusor care era impartita de toti membrii familiei cu scopul de a fi sanatosi si bogati. La noi - traditia taierii porcului inainte de 21 decembrie, data solstitiului de iarna, se datoreaza dacilor. La daci - porcul care scurma mereu pamantul era simbol al intunericului. Cand noaptea devenea nespus de lunga, porcul trebuia sacrificat - astfel dadeau posibilitatea soarelui sa invinga bezna. Colacii de Craciun evoca tot sarbatoarea solstitiului. 

     Bradul si vascul releva viata vesnica pe care nici iarna cea mai iarna nu o poate dobori, iar luminile din brad (luminitele Craciunului) preamaresc nasterea divina, ne amintesc ca mereu-mereu lumina va fi biruitoare.

     Sa dea Dumnezeu sa avem parte de toate acestea, de feeria Craciunului, si sa nu uitam ca la miezul noptii sa-i facem un dar pruncului ce se naste: rugaciunea noastra.

Povestea unui porc de Craciun

     Demult, pe vremea cand portocalele erau atat de rare si pretioase, cand nu se colinda tare si raspicat nasterea lui Iisus... iarna, inainte de Craciun, probabil de Ignat, mergeam la tara sa taiem porcu'.
     Noi, copiii, eram cam repeziti atunci de mama, care se dedica intrutotul preparatelor delicioase... Era - nu era frig, eram trimisi sus in casa - unde oricum nu ne plictiseam: mai fumam cate o tigara sustrasa de la tata, mai rupeam cate un pat sarind dintr-unul intr-altul, mai scotoceam printr-o lada veche a bunicii... oho! Erau multe de facut!
     Intr-o asemenea zi de mare forfota pentru adulti - tata ne-a chemat sa mergem cu el in vale (adica la groapa de gunoi) sa ducem niste chestii ce o incurcau pe mama. Era o treaba de vreo 10 minute. Noi trei si varu' Catita - nelipsit - in frunte cu tata, am plecat voiosi, am aruncat ce era de aruncat si ne-am gandit sa dam o raita si pe la rau sa vedem daca a inghetat...
     Ca in orice poveste minunata din copilarie... raul era bocna!
     Am zis sa patinam putin. Putin-putin! Si sa facem si-un hockey - lemne erau pe rau si pietre-pucuri... Am insufletit garla cu rasul nostru. Chiote, tipete, busituri, ambitii... Ne-am oprit cand n-am mai vazut pucul...
     Cand se facuse intuneric? Cand trecuse timpul?
     Si oare ce facea mama???
     Mama nu facea prea bine... Noroc cu porcul, ca-si mai varsase oful pe el. Nici noi n-am scapat, mai ales tata (care, bineinteles, ar fi trebuit sa fie mai responsabil, dar fusese mai copil ca noi, si se distrase atat de bine - D-aia il iubeam atat de mult, pentru ca el uita cateodata sa fie scortos, si se copilarea, crea amintiri pentru vremuri mai triste, mai pustii).
     A fost o intamplare minunata, si de aceea n-o sa-i mai cert pe ai mei cand vor incepe sa se hinghereasca - creeaza amintiri.

La masa cu Dumnezeu

     Se zice ca Maica Domnului sta in genunchi si se roaga cat noi mancam, iar la marile sarbatori, stam la masa chiar cu Dumnezeu... Asadar, nici cel singur, nu e singur, iar cel inconjurat de familie, sa dea, si mai mult, slava Celui de Sus.
     Si - cand stam la masa cu insusi Dumnezeu, e bine sa pregatim totul cu bucurie, din suflet...
     Cea mai curata mancare de sarbatori mi se pare cozonacul. Intai - pentru ca deriva din "painea noastra cea de toate zilele", apoi - pentru ca e cu nuca sau mac, pentru ca necesita efort, pasiune, talent, intuitie, si, nu in cele din urma, pentru ca miroase a ingeri, a copilarie, a cald, a bun - bun...
     Am auzit nenumarate retete de cozonac - de fapt, fiecare familie are reteta ei - dar mie cel mai mult imi place cozonacul facut de tanti Zizi, prietena mamei mele. E ideal: greu si consistent - ca truda depusa - dar si afanat, parfumat... Cu acest cozonac pun capat postului (si uneori mai devreme decat s-ar cuveni, dar nici minunatii mei ingeri n-ar rezista tentatiei).
     Cozonacul nu e prajitura de zi cu zi, si nici prajitura de vara... Iarna e vremea lui, iar tovarasul cel mai potrivit - vinul fiert. Si, neaparat, o poveste...

Steaua sus rasare

     In copilarie, mama scotea din tainitele oricarei mame - o caseta cu frumoasele colinde ale corului Madrigal. O avea de la un unchi al ei si o tinea ca pe un lucru de mare pret... Se gandea, probabil, sa auzim ceva cu adevarat minunat, total diferit de "foaie verde portocala/noi suntem copii de scoala". Asa ca am crescut cu aceste colinde, si azi - tot cele cantate de Madrigal mi se par mai frumoase.

     Datorita acestora, am auzit de magi, de stea...
     De curand, m-au amuzat niste "intelepti" (altii decat cei trei crai/magi), care s-au apucat sa studieze temeinic "povestea cu steaua". Ce e steaua, de unde vine? Si au inteles ei ca e o cometa/nova/nava extraterestra/meteorit... Cand de fapt, Sf. Ioan Gura de Aur a spus raspicat: "N-a fost stea, ci o putere nevazuta care a luat chip de stea".
     Daca cei trei magi (Melchior, Gaspar si Baltazar) ar fi studiat atat - cred ca ar fi ratat Nasterea Sfanta...
     Probabil steaua nu era evidenta unui ochi neinitiat - de exemplu, ea nu a fost vazuta de catre cruntul Irod. Probabil, steaua se arata atunci, ca si azi, celor care o cautau, o sperau, o presimteau, o iubeau, o adorau... Pentru ceilalti, pe cer, erau/sunt doar comete/nove/meteoriti...

O, brad frumos!

     Farmecul sarbatorii de Craciun e dat si de bradul impodobit cu mii de luminite, globulete, bomboane, clopotei, beteala...
     Toti avem amintiri minunate legate de impodobirea bradului... noi - mici, noi - tineri si alaturi de noi - mereu - parintii (mai ales tata, in cazul nostru).

     Se spune ca primul care a ornat bradul cu lumanarele a fost Martin Luther - dorind sa le arate copiilor sai cum se vedeau stelele printre brazi intr-o noapte de iarna.
     Si... sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului: culturii germane ii datoram traditia bradului de Craciun.

     Frumusetea momentului s-a raspandit si cu ajutorul reginei Victoria, careia sotul ei, printul Albert - neamt de felul lui - i-a daruit un brad de Craciun. In 1846, ei au pozat pentru Illustrated London News - dansand fericiti la Palatul Windsor, in jurul bradului. Imaginea i-a fermecat pe englezi, care au preluat rapid obiceiul "bradului frumos".

     La noi, desi brazi se gaseau mereu de Craciun in casele sasilor, primul pom recunoscut este cel din 1866, impodobit de catre Carol I la Palatul Domnesc, de pe Calea Victoriei.

     Astazi - luminile bradutului sclipesc la orice fereastra de crestin: cat de bogat sau cat de sarac, roman, neamt, francez, ungur...
     E minunat ca inimile tuturor tresalta, se emotioneaza, rad in jurul bradului de Craciun.

Despre Mos Craciun

     Cea mai veche si mai frumoasa poveste de Craciun a fost scrisa cam pe la 1823 de un tata pentru copiii sai. Clement Clarke Moore.
     Atmosfera este magica:
     "Era noaptea dinaintea Craciunului, cand nimeni din casa,
      Nicio fiinta nu misca, nici macar un soricel...
      Sosetele erau agatate cu grija
      In speranta ca Mosul va sosi curand...
      Copiii erau cuibariti in patucurile lor,
      In timp ce imagini cu bomboane si acadele li se perindau prin minte."

     Si mai minunat e faptul ca cei care-l aud si vad pe Mos Craciun sunt parintii - tatal povesteste intalnirea spectaculoasa, uimirea de care este cuprins, emotia... Asadar, in povestea lui Mos Craciun, suntem toti implicati, o traim - bunici, parinti, copii - cu aceeasi infiorare an de an...

     Pe la 1863 - Thomas Nast - caricaturist american - il infatiseaza pentru prima data pe Mos Craciun, inspirat fiind de versurile lui C.C. Moore.

     Imaginea de azi a mult doritului Mos a fost desavarsita de Haddon Sundblom - desenatorul Coca-Cola.

Stiati ca exista si Mos Ajunul?

     Mos Ajunul, minunea copilariei mele...
     Mi-aduc bine aminte cum din caldura asternutului ascultam vocile copiilor ce umblau sa colinde, ce capatau colindete... Asta - in satul bunicilor mei, unde se umbla noaptea (intre 23-24 decembrie), nu in seara de 23 decembrie - ca in orase. Dimineata, la prima ora, ne lasa si pe noi mama sa mergem (cu bunica, bineinteles) cu colindul pe la vecini... Era socotit mare pacat sa nu deschizi usa colindatorilor, sa nu imparti colindete...
     Se spune ca Mos Ajun e fratele sarac al lui Mos Craciun - asa ca Mos Craciun imparte daruri bogate, Mos Ajun - bucate de post: mere, nuci, covrigi, scutecele Domnului, gogosi...

Ne dati ori nu ne dati...

Caietul magic al dorintelor sau arta de a transforma visele in realitate

     Hai sa ne cream viitorul!
     Hai sa nu mai masuram, vaitam, cantarim, dramuim, ci sa ne exprimam, pur si simplu, dorintele!
     Mai intai sa facem rost de un caiet. Caietul magic al dorintelor! Magia vine de la Dumnezeu prin rugaciune...
     Pasul al doilea: magia recunostiintei - multumesc lui Dumnezeu pentru toate cate am, ca... cel care nu e multumit cu ceea ce are, nu va fi multumit nici cu ceea ce si-ar dori sa aiba. Asadar: "multumesc, multumesc, multumesc, si binecuvantez tot ce am, si sunt pregatita sa primesc si mai mult."
     Pe urma - ma concentrez, gandesc, iubesc, visez la - 10 dorinte pentru 2015.
     Imi imaginez ca sunt in Decembrie 2015 si... Multumesc. Multumesc. Multumesc ca, in sfarsit, am reusit sa facem pelerinajul, atat de dorit, in Grecia. Sunt atat de fericita ca am ajuns in locurile sfinte, ca m-am inchinat la Sf. Ioan Rusul, Sf. Nectarie, Sf. Spiridon (aceasta este o veche si mare dorinta a mea pe care sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa o implinesc in 2015).
     Dorintele pot fi legate de prosperitate ("multumesc ca ating acum independenta financiara dorita si pot cheltui cat vreau"), de atingerea starii de armonie, sanatate optima, de realizarea unei cariere stralucite, de crearea unor relatii...
     Combinatiile sunt infinite, si Dumnezeu abia asteapta sa implineasca un vis.

Unde sunt zapezile de altadata?

     Eu cred...
     ...ca zapezile de acum sunt mult mai pufoase ca cele de altadata...
     ...ca asteptarea Craciunului e atat de emotionanta...
     ...ca e senzational sa te uiti in becul de pe strada cand ninge, ninge, ninge...
     ...ca zapada e un desert delicios (mananc in fiecare iarna)...
     ...ca globuletele rosii bat toate celelalte globulete...
     ...ca dincolo de diete si mode - carnatii, piftia, sarmalele si salata de boeuf raman cele mai gustoase...
     ...ca mi-ar placea sa fiu pom de Craciun, Mos Craciun, si mai ales - steaua ce i-a calauzit pe magi.

Cantec trist

     Un cantec atat de trist, dar atat de frumos.

Craciunul cu / in Thomas Kinkade

     Desi considerate de cei mai multi critici un adevarat kitsch - mie mi-ar placea sa traiesc intr-un tablou senin, luminos, bogat, idilic al lui Thomas Kinkade.
     Asa e Craciunul din visul meu...
     Craciunul meu de poveste...

Oare de ce ne-a ales?

Colind de Mos Nicolae

     A fost odata ca niciodata o mama iubitoare care-si crestea frumos si curat fetita. Din nefericire, mama a murit, si ca in povesti, tatal a adus alta mama - vitrega. Bineinteles, aceasta n-o iubea pe copila, ba inca o dispretuia pentru felul ei generos de a fi. Imboldit de otravurile masterei, tatal urmareste fetita si surprinzand-o hranind saracii, orbit de furie, arunca cu barda in ea...
     In basme, fetita e aparata de zane, spiridusi sau unicorni, insa aici, fetita moare...
     Adevarata poveste de acum incepe... iubitoarea de Dumnezeu (Filoteia) isi alege singura locul in care va merge sa fie sprijin... Si locul acela e chiar Curtea de Arges - si oamenii iubiti dea ea - suntem chiar noi.
     Asadar, suntem mai buni sau mai pacatosi? Mai darnici sau mai zgarciti?
     Nu stiu, dar cert e ca minunile Sfantulitei, acelei copile de doar 12 ani, se simt, se vad - uneori sunt chiar materiale...
     De ziua ei, 7 decembrie, e bine ca toate mamicile sa hraneasca copii saraci...

Bucurii de Mos Nicolae

     N-am sa uit niciodata emotia noptii de Mos Nicolae...
     Atipeam, auzeam fosnete, visam - cand ghete goale - cand pline ochi, ma zvarcoleam, ma trezeam...
     Odata cu Mos Nicolae incepe o perioada magica: vacanta, lumini, cadouri, miresme delicioase, fulgi, imbratisari, colinde, portocale, vin fiert, cozonac, cetinioara de brad, globulete si... undeva... se naste discret, dar luminand cerul si sufletele noastre, pruncul Iisus.
     Asadar, Mos Nicolae, sfantul darnic si misterios, deschide poarta bucuriei si umple sufletele-ghetuta cu armonie, pace si suras.
     Nu sunt Mosul, dar in timp ce lustruiti ghetute, va poftesc la nenumarate cadouri. Le-am adunat cu toata dragostea pentru voi.