Se zice ca Maica Domnului sta in genunchi si se roaga cat noi mancam, iar la marile sarbatori, stam la masa chiar cu Dumnezeu... Asadar, nici cel singur, nu e singur, iar cel inconjurat de familie, sa dea, si mai mult, slava Celui de Sus.
Si - cand stam la masa cu insusi Dumnezeu, e bine sa pregatim totul cu bucurie, din suflet...
Cea mai curata mancare de sarbatori mi se pare cozonacul. Intai - pentru ca deriva din "painea noastra cea de toate zilele", apoi - pentru ca e cu nuca sau mac, pentru ca necesita efort, pasiune, talent, intuitie, si, nu in cele din urma, pentru ca miroase a ingeri, a copilarie, a cald, a bun - bun...
Am auzit nenumarate retete de cozonac - de fapt, fiecare familie are reteta ei - dar mie cel mai mult imi place cozonacul facut de tanti Zizi, prietena mamei mele. E ideal: greu si consistent - ca truda depusa - dar si afanat, parfumat... Cu acest cozonac pun capat postului (si uneori mai devreme decat s-ar cuveni, dar nici minunatii mei ingeri n-ar rezista tentatiei).
Cozonacul nu e prajitura de zi cu zi, si nici prajitura de vara... Iarna e vremea lui, iar tovarasul cel mai potrivit - vinul fiert. Si, neaparat, o poveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu