Zilnic, in lume calatoresc milioane de pelerini: la Ierusalim, Santiago de Compostela, Lourdes, Medjugorje, Meka... La noi, octombrie vine cu pelerinajul la Sf. Paraschiva (14 oct) si la Sf. Dimitrie (27 oct).
De ce vin oamenii cu sutele la raclele sfintilor, stau la cozi enorme, uneori in conditii atmosferice nefavorabile cand ar putea sa se inchine oricand la acesti sfinti, in orice zi a anului?
In primul rand, pentru ca sacrul este mai intens in zi de sarbatoare. Apoi, rugaciunea colectiva e mult mai puternica decat cea personala. Nu in cele din urma - deoarece omul simte ca trebuie sa faca si el un mic dar lui Dumnezeu. Si de ce ar cam avea nevoie Domnul? De un efort, de sacrificiu, de asteptare, sete, un pic de foame... Asteptand, ramai singur cu gandurile tale... te rogi... faci ordine in sentimente, afli "povesti" mult mai cumplite ca ale tale. Iti dai seama ca de fapt esti atat de fericit, ca Dumnezeu te iubeste.
De ce vor oamenii sa atinga niste "oase"?
Mai ales pentru ca omul simte nevoia sa dea corp credintei sale. Lui ii este greu sa creada intr-un Dumnezeu abstract, imaterial, dar ii vine lesne sa se roage la... Sfantulita (Sf. Filoteea a noastra). Sfantulita e o prezenta, o poti atinge, ii poti spune... m-a tulburat foarte mult o femeie batrana, in marea ei simplitate si uriasa ei credinta - plangea, se vaita, povestea Sfintei. Ca unui parinte. Ii dadea detalii, o ruga... Atunci mi-am uitat gandul egoist si am implorat-o pe Sfanta sa faca tot ce stie sa o ajute. Avea atata incredere si atata durere...
Si ce e mai important - moastele nu sunt niste oase acolo, sunt trupuri de sfinti, iar parintele Arsenie Boca spunea "cand nu voi mai fi printre voi, va voi ajuta mai mult decat acum" - asadar, prin moaste, sfantul isi trimite energia, ajutorul, intelegerea... Sfintii au fost oameni si ei inteleg bine nevoia omului de material, de pipaibil, de cineva pe care sa-l atinga, cu care "sa taineasca". Cand te apropii de moaste, o faci pentru ca tu crezi in prezenta sfantului care le-a insufletit. Tu cauti lumina, caldura sfantului si puterea acestuia de a face un miracol pentru tine.
Pelerinajul implica intotdeauna o calatorie. Mai intai concreta, exterioara, apoi aceasta declanseaza o alta - interioara. Amandoua te fac sa atingi pacea - despre care nu poti vorbi, pe care nu o poti povesti, dar ai trait-o si asta e foarte important.
Din afara - pelerinajul, statul la coada, asteptarea, lacomia cu care se mananca ceva dupa ce ai zabovit 5-10-12-20 de ore in picioare - par comice. Vazuti la televizor, pelerinii provoaca zambete ironice. O turma.
Din interior - pelerinajul e dramatic. Ce-i face pe acesti oameni sa se urneasca de la casele lor, sa astepte ore in sir? De cele mai multe ori, suferinta, frica, boala, saracia, vrajba, umilinta, singuratatea... Uneori, nevoia de a multumi, dorinta de a trai un miracol, de a atinge starea de pace.
Pelerinajul este, de fapt, un drum spre tine insati, un drum al regasirii, al bucuriei...
Un pelerinaj cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu