"Faca-se voia Ta"

Doamne, nu stiu ce sa-ti cer.

Tu singur stii de ce am eu nevoie.

Tu ma iubesti mai mult decat ma iubesc eu insami .

Da-mi mie, robului tau, sa vad ceea ce nu pot sa cer pentru mine .

Nu indraznesc sa cer nici crucea, nici mangaierea .

Eu doar stau inaintea ta.

Inima mea iti este deschisa.

Tu stii mai bine ce-mi este de folos.

Amin!

     Omului mandru nu-i place sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu. Ii place sa se conduca el insusi. Sa-si ia viata in propriile maini. Sa controleze. Atunci - el devine rigid ca o piatra, devine nefericit, cocosat de griji, regrete, frustrari...

     Cand omul isi infumureaza sufletul cu indreptatirea de sine - el nu mai stie ce e smerenia, si altfel nu-l mai atinge mangaierea divina.

     Voia noastra este un zid intre noi si Dumnezeu. Acest zid, pe care singuri l-am ridicat, nu ne lasa sa vedem zambetul Domnului, sa simtim mila, dragostea si intelegerea Lui. Nu ne lasa sa ne apropiem. Nici sa fim imbratisati.

     De cate ori rostim "Tatal nostru" - mecanic zicem "Faca-se voia ta". Ca niste papusi stricate - fiindca in acelasi timp lucram din plin la zidul voii noastre. Pentru noi - Dumnezeu nu e destul de intelept ca sa stie de ce avem nevoie. Noi suntem fauritorii vietii noastre. Noi stim. Da, stim - sa fim mandri, nefericiti, nemultumiti, plictisiti, furiosi, revoltati. Stim sa ridicam glasul: "de ce? de ce? de ce?". Raspunsul e simplu: pentru ca asta am vrut.

     Dumnezeu cinsteste ratiunea si libertatea pe care ni le-a dat. El asteapta un semn de la noi. Noi trebuie sa ne eliberam din inchisorile eului, sa nu ne mai intristam dupa lucruri ce par ca ni se potrivesc, sa ne eliberam de temeri si sa fim siguri ca Dumnezeu, nu numai ca se uita la noi, dar ne si mangaie in bratele sale. Ca un tata!

     Frumos ar fi sa gandim cam asa: "L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea putere, dar El m-a facut slab, ca sa invat simplitatea si smerenia. L-am rugat sa ma ajute sa fac fapte mari, dar El m-a micsorat ca sa fac fapte bune. L-am rugat sa-mi dea bogatie ca sa fiu fericit, dar El m-a facut sarac, ca sa devin intelept. L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile, ca sa pot gusta viata, dar El mi-a dat viata, ca sa pot gusta toate lucrurile. Nu am primit nimic din tot ce am cerut, dar am primit tot ce a fost bun pentru mine. Impotriva dorintei mele, mi-au fost ascultate rugaciunile. Sunt printre oameni un om binecuvantat."