Insa - abia acum am avut ocazia sa trec pragul misteriosului castel de la Campina - ridicat de un tata nefericit, in memoria (si la sfatul) aceleiasi Iulii ce mi-a vrajit copilaria.
In timpul vietii, marele savant nu prea si-a petrecut timpul alaturi de copila sa. Adevarat ca si-a pus in ea toate visele, ca a facut-o sa inteleaga ca numele "Hasdeu" inseamna multa munca si dedicare, ca a trimis-o la studii la Paris, ca a consiliat-o prin nenumarate scrisori, dar sa-si petreaca efectiv timpul cu ea, sa o imbratiseze, sa o mangaie, sa se joace si sa rada amandoi... nu!
Dupa fulgeratoarea ei moarte au petrecut mai mult timp impreuna decat in scurta viata. Paradoxal!
Macinat de dor si probabil de regretul de a pune pe primul loc munca, ambitia si renumele, savantul construieste in 3 ani castelul de la Campina. Acesta are 6 sali - cele mai impresionante fiind Templul si camera de spiritism. Templul are in centru o scara in forma de potir, iar sus domneste statuia din lemn a lui Iisus cu bratele deschise. Camera dedicata comunicarii cu spiritul Iuliei impresioneaza printr-o misterioasa spartura in perete (in forma de cerc), prin caietele cu ceea ce mediumul scria dupa dictarea spiritului fetei, cu fotografii ale unor aparitii luminoase... Este fascinanta si partitura unui cantec compus de Iuia aflata dincolo... probabil "un dincolo" mai luminos, mai bun.
Te mai surprind in castel oglinzile paralele ce poarta gandul la un fel de decorporalizare, ochiul lui Dumnezeu postat deasupra intrarii, cei doi sfincsi, obiectele in forma de triunghi.
Exista marturii ca Iulia ar canta din cand in cand la pian, ca ar mai aparea la ferestrele castelului, ca ar mai trece pe alei... Eu n-am vazut-o, dar n-am sa uit niciodata bucuria cu care am citit cartea acestei minunate copile -cand eu insami nu eram decat o fetita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu