Thassos I - Ca niste zei in Kazaviti

     Rasul si exclamatiile admirative au spart in doua seri linistea de inceput de lume din Kazaviti. Si cum sa nu hohotesti daca te afli chiar in "Casa vinului" - caci asa se traduce numele mirificului Kazaviti - cu o carafa de vin in fata (sau cu o uriasa halba de bere) si dupa ce te-ai ospatat copios?
     La 4 kilometri de Prinos, urcand pieptis printre livezi de maslini ti se descopera Kazaviti. Sat cuminte de munte, cu ulite stramte tasnind provocator catre cer - Kazaviti-ul te cucereste. Nu stii ce si unde sa privesti... La detaliile emotionante, la curtile coplesite de vegetatie, la casele dormind batraneste sub lumina asfintitului, la turla bisericii, la smochinii uriasi? Nici nu-ti vine sa respiri de atata frumusete. Ti-ai dori sa-ti petreci in pace - aici - zile bune din viata. Arunci priviri furise in curti, pe geamuri - sa furi din misterul si armonia locului. Si cu sufletul potopit de incantare te opresti surazand in piata umbrita de pomi uriasi pentru a-ti delecta si gustul (am observat ca oricat ai rasfata vazul, gustul nu se lasa mai prejos - e din cale afara de bataios, de insistent). Si exista mijloace... Nenumarate. De la painea coapta unsa cu unt, amestecat cu ierburi aromatice si usturoi pana la deliciosul miel, pastele facute in casa cu pui, savurosul Imam sau uriasele salate cu branza feta. Si vin.
     Se spune ca insusi zeii din Olimp beau doar vin din Thassos. Si noi. Ca zeii.