Credinta, nadejdea si dragostea

     Peretele exterior dinspre nord al manastirii Sucevita inca este pictat. Daca la celelalte manastiri, frescele nordice s-au sters cu totul, aici pictura pastreaza prospetimea secolului al XVI-lea (biserica fiind sfintita in 1596, ctitorita de Eremia Movila).
     Uriasa fresca infatiseaza "Scara dumnezeiescului urcus" (sau a virtutilor, a vamilor) - adica treizeci de trepte necesare ajungerii la Cer. Pictura s-ar putea numi si "Caderea in abis" - reversul medaliei.
     Ma tulbura faptul ca se poae ajunge la ultima treapta, iar de acolo se poate cadea vertiginos. Asa ca am fost curioasa sa vad care e marea virtute - cea mai puternica... Dragostea!!!
     In limba greaca, "virtute" inseamna "putere" - asadar, cu cat mai multe virtuti, cu atat mai multa putere - forta - energie. Care ar fi acestea?
     Fericita intristare (dorul intens dupa Dumnezeu care te face sa simti inutilitatea lumii materiale) sau nemanierea (blandetea) sau departarea de flecareala (si - pe cuvant - daca stiam ca dulcea flecareala e un pacat si renuntarea la ea, o virtute) sau rugaciunea, linistea, departarea de slava desarta... Ultimele trei: credinta, nadejdea si dragostea - dupa cuvantul Sf. Ap. Pavel: "si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
     Dragostea este cea mai puternica: fata de tine, fata de ceilalti si - firesc - fata de Dumnezeu... Caci, "toata asceza care nu are iubire este straina de Dumnezeu" (Sf. Maxim Marturisitorul)
     Oare cum ar fi o lume in care toti ar iubi si ar fi iubiti?
     Sucevita nu are doar "scara dumnezeiescului urcus", ci si o legenda legata de o femeie misterioasa ("Necunoscuta"), care fara a scoate o vorba (iata, urcase treapta cu flecareala pe care eu m-am cam blocat) a carat necontenit piatra pentru ridicarea manastirii. Ca multumire, chipul i-a fost cioplit pe turnul clopotnitei. Vegheaza tacuta de acolo trecerea galagioasa a pelerinilor, a vremurilor...