sâmbătă, 29 martie 2014

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

     Cea mai frumoasa istorie in legatura cu celebra intrebare o are ca eroina pe fetita mea. Chestionata de catre nasica ei (care-i adusese o papusa in costum de doctorita): "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" - cu speranta ca va obtine raspunsul "Doctorita!", Capsunel a raspuns "Balerina!". "Da, dar nu te mai gandesti si la alta meserie?". Capsunel - prompt "Printesa!". Nasica insista: "Bine, bine, printesa... Si altceva?" La care copilul: "Doamne - Doamne?!" (de altfel, profesia perfecta).
     Asadar, la varsta "de Capsunel", poti sa te faci orice...
     Ce voiam eu? Singurul lucru care imi placea era sa citesc. Citeam orice, inclusiv ziarele cu care bunica mea acoperea mesele, vara, la tara... Ma gandeam serios la o scoala "de citit". Nu stiam ca exista. Cand am aflat-o - lumea a fost a mea. In plus, am avut un raspuns pentru intrebarea disperata a parintilor: "Te intreaba la scoala de citit?". Din pacate, nu ma prea intreba nimeni... Nici azi!
     In legatura cu cartile, am un fragment preferat in "Marele singuratic" de Marin Preda. Niculae isi reaminteste de "...unul Carstache al lui Dumitrache", ce venea seara cu cate o carte sub brat, si le citea tuturor... Si toata lumea il asculta (nu m-am indoit niciodata de puterea CUVANTULUI). Carstache asta descoperise suspansul: "Dar stai sa vezi, ca pe urma Carstache inchidea cartea! Gata! Alta data, ne spunea, cu toate ca il rugam toti sa ne mai citeasca... Nu mai vrea deloc, al dracului, si (continua Niculae) cand am inceput eu sa citesc, ma duceam la el si il rugam sa-mi imprumute din cartile lui... Imi dadea cate una, salta capacul cufarului, ca pe un sipet cu pietre pretioase, alegea el cartea si uite-asa ma ameninta cu ea, sa bag de seama sa nu i-o rup, sa i-o murdaresc, s-o puna tata Catrina pe vreo oala... Si azi asa, maine asa, tot dandu-mi carti, intr-o zi deodata, Carstache lipi capacul cufarului la loc si imi spuse: "Nu-ti mai dau!" "De ce, nea' Carstache?" Si atunci, in privirea lui, a sticlit o lumina misterioasa. "Da' ce, ba, a zis, tu vrei sa-mi citesti toate cartile?" Am ramas foarte nedumerit, nu mi-am dat seama, si, abia dupa 20 de ani, am inteles de ce... In cartile lui, statea acolo, ascuns in cufar, sufletul lui... Si cum sa ma lase el sa-i cunosc TOT SUFLETUL?"
     Prin urmare, am devenit toti ce voiam sa ne facem cand eram mici mici?
     Pentru sambata seara, propun un film ce are legatura cu... lectura, cartile: "The Reader", cu Kate Winslet (nicio legatura cu cea din Titanic - aici, o adevarata actrita. De altfel, pentru acest rol, a luat primul Oscar din cariera) si Ralph Fiennes (actorul meu preferat, mai ales in "Pacientul englez"). Se va vedea ca totul poate fi privit din alta perspectiva, ca si cel mai rau dintre noi are pe cineva care-l iubeste.
     Si pentru ca nu suntem asa rai, sa avem parte de multa dragoste...
     Giuseppe Arcimboldo cred ca s-a gandit la mine cand a pictat asta

















     Si sper ca nu s-a gandit la mine cand a pictat asta:

Un comentariu:

  1. Cititul e pentru multi o placere. pentru altii, o corvoada. Norocul e ca in zilele noastre regizorii se mai ocupa si cu realizarea cinematografica a unor carti deja celebre. Dar e de ajuns sa vezi filmul?
    Cartea e experienta ta : Citita de tine, iti creezi o viziune personala, imbracand lumile descoperite asa cum se pricepe mai bine imaginatia. Poti sa iubesti sau sa detesti cu drept deplin, stapan pe ceea ce intelegi. Un film expune o viziune regizorala cu care nu ai decat sa te impaci.

    RăspundețiȘtergere