Clarificari

     Anul 2016 a inceput sub semnul Creativitatii.
     In primul rand, am primit o carte despre cultivarea creativitatii, apoi am vazut un film despre o tipa care scrie un blog - cu toate riscurile: descurajari, lipsa comentariilor, neintelegeri, frustrari...
     Una peste alta, am inteles ca importanta este bucuria cu care faci ceva, nu neaparat rezultatul. Nu scriu in niciun caz lucruri atat de memorabile incat sa schimb viata cuiva, n-am nici stil desavarsit - scriu pentru bucuria mea si pentru a-mi clarifica unele nelamuriri. Sunt o persoana care prefera sa se exprime in scris, altfel neavand destul curaj sau abilitate. Scrisul mi se pare edificator. Si eliberator.
     Anul 2016 a inceput si sub semnul constientizarii taioase a trecerii timpului. Intr-o noapte alba-alba, am retrait senzatii de acum 20 si ceva de ani. Eram studenta in gazda la o baba absoluta (dar, hai, Dumnezeu s-o ierte!), ascultam radio in surdina, mi-era frica si, surpriza, nu puteam sa dorm. Ce inteleg de aici? Anii trec al naibii de repede si mie mi-e tot frica si nu pot sa dorm! Dezgustator! Daca tot e sa imbatranesc - incai sa ma aleg cu un folos: sa nu mai fiu "maliga" (vorba lu' tata) si sa-mi fac somnul de frumusete. La 20 de ani poate cearcanele sunt romantice, la 40+ - oribile!
     Anul 2016 a inceput si sub semnul incertitudinii: mai poti iubi persoane din viata ta care au gresit sau ai tu impresia ca au gresit? Iubirea si prietenia sunt stari care pot fi sterse usor sau trebuie racaite lasand urme vizibile sau trebuie pastrate cu grija ca ceva pretios care luceste in timp? De fapt, ce te impiedica sa treci peste... "o tradare" a cuiva pe care l-ai iubit/iubesti? Orgoliul - fiara care musca adanc. Nu te intrebi oare daca toate acestea n-au fost provocate chiar de tine? (cine seamana vant culege furtuna)... daca nu cumva le-ai hranit cu satisfactie, iar acum, cand buboiul s-a spart, mandria strange zabala si te mana sa-l acuzi pe celalalt? E mult mai usor sa condamni, sa te dai cu fundu' de pamant - decat sa recunosti ca tu ai provocat dezastrul.
     Asadar... primele concluzii la inceput de 2016:
     1) Chiar daca putin, foarte putin din ceea ce scriu e interesant pentru cineva, pentru mine totul e bucurie. Bucurie cand rememorez, cand ma documentez, caut imagini sau cantece, cand evoc oameni, intamplari, locuri.
     2) Frica e plictisitoare. Teama ca n-am talent, ca voi fi ironizata, criticata, marginalizata, teama ca altii o fac mai bine, ca sunt prea grasa, ca nu sunt o mama buna, teama ca dezlantui demonii adanci, ca sunt prea batrana, prea naiva, prea seaca, prea urata, stearsa, mediocra - la cos cu toate acestea. Raman doar bucuria si dorinta de a-mi lamuri gandurile prin scrisul magic.
     3) In cele din urma... oricine a gresit trebuie iertat. Candva..., dar, daca se poate, cat mai repede. Si pana la urma, daca greseala e impotriva Universului - ea insasi il va pedepsi mult mai dureros decat o faci tu. Iar daca greseala e spre evolutia lui si a altora - nu e pacat?

     P.S.1 - Cartea de care vorbeam (si care a venit ea spre mine - ma rog, prin intermediul cuiva, nu ca prin farmec) este "Lectii de magie - Cum sa-ti cultivi creativitatea" de Elisabeth Gilbert. Iar filmul - "Julie si Julia" - ecranizeaza doua povesti reale din care se intelege: creativitatea (in orice domeniu) te salveaza de la o existenta anosta.
     P.S.2 - Visul (unul din nenumaratele) meu in 2016: sa cultiv lavanda.