Cartile mele preferate sunt scrise de femei. De curand, galeria "Doamnelor Dragi" s-a mai imbogatit cu un nume: Elif Shafak. Este o scriitoare de origine turca, dar nascuta in Franta, crescuta in mai multe tari, gratie mamei ei, diplomat de meserie.
Ca tucoaica, scrie despre neamul sau: traditii, superstitii, mancaruri, parfumuri... Scrie despre pacatul pe care femeile musulmane il poarta cu ele oriunde s-ar duce, si despre onoare - trasatura profund masculina (rusinea, feminina). Scrie cu implicare, intelegere, compasiune, dar fara s-o accepte, despre "crima de onoare" prin care femeile (doar ele) sunt pedepsite.
"Onoare" este un roman fascinant despre trei generatii de femei, despre traditie si libertatea de a alege.
"Onoare" este un roman despre o tragedie contemporana: uciderea mamei de catre propriul fiu ("sultanul ei, marul din ochiul ei").
Actiunea se petrece intr-un sat pitorec locuit de kurzi, pierdut undeva in Turcia... Aici, cu cat saracia e mai crunta, cu atat onoarea e mai mare, iar "onoare" inseamna, in opinia mea, cruzime, lipsa de iubire, neiertare, impietrire. Apoi, actiunea se muta in insolitul Istanbul si se incheie la Londra.
"Onoare" este un roman despre nevoia de a dansa, de a canta (dar asta fac doar curvele, dupa cum spune traditia), de a fi mangaiat, inteles, iubit, si despre imposibilitatea femeii musulmane de a trai toate astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu