marți, 9 septembrie 2014

Fagaras - cetatea femeilor

     Am trecut ani de-a randul pe langa Cetatea Fagaras fara sa-i acord nici cea mai mica atentie...
     Simteam totusi ca o sa vina si vremea ei (vremea... mereu vine).
     Este considerata una dintre cele mai frumoase cetati europene, singura din Romania care si-a pastrat intact santul de apa. Pe acesta, am vazut delicate si cochete lebede albe, dar si bizare lebede negre... Mi-au placut mai mult ca zidurile reci ale cetatii ("fai mamica", iubitorii de lebede apar in cele mai neasteptate locuri).
     Istoria cetatii e legata mai ales de viata trista, neguroasa a unor frumoase si puternice domnite.
     ...castelul a fost resedinta, apoi inchisoarea doamnei Stanca - dedicata, dar nefericita sotie a lui Mihai Viteazul. Toti am auzit de el, il stim din filme, am dat lucrari din faptele lui nemuritoare, dar de sacrificiul modestei sale doamne cati stiu?
     Parem un neam de misogini... Istoria e plina de chipurile incruntate ale unor Batrani, Mari, Viteji, Cumpliti, dar de sotiile, mamele si fiicele lor - nu se spune absolut nimic.
     In memoria doamnei Stanca s-a ridicat totusi (in fata Cetatii Fagaras, unde fusese stapana si ostatica) un bust cu o inscriptie a lui Nicolae Iorga: "aici a suferit toate umilintele si amenintarile, chinuita si apoi vesnic nemangaiata sotie a lui Mihai Viteazul, doamna Stanca."
     Alte doamne ale cetatii au fost Suzana Lorantfy (cea care a infiintat prima scoala in limba romana din Tara Fagarasului), arhiducesa Maria Cristierna si autoritara Anna de Bornemissa. Istoricii ii spun Annei - "Margaret Tatcher" a Evului Mediu transilvanean - pentru ca era darza, aspra, strasnica si neinduplecata. Fiecare ordin dat de ea incepea cu "Nimeni sa nu indrazneasca.."



     Numai sotul ei indraznea... sa ce? Sa bea in nestire - crama cetatii avea in permanenta 120000 de litri de vin pentru a potoli setea cumplita a lui Mihai Apahi. Insetatul sot al Annei sorbea dintr-o galeata din argint... ce cupe? ce pahare? Cand vinul era pe terminate, se muta in cetatea Sighisoarei pentru o alta "dusculita", iar castelana urla probabil prin bastioane, turnuri, curti interioare si exterioare "Nimeni sa nu indrazneasca!!!".
     Azi au ramas povestile.
     Cetatea e muzeu... In crama se afla o expozitie de pictura, in iatacuri, turnuri si bastioane, alte expozitii: obiecte taranesti, icoane pe sticla, tablouri, arme si mobilier medieval.
     Pe ferestrele inguste si boltite se zareste ceva urias si atat de stralucitor incat ar eclipsa toate bijuteriile domnitelor cetatii cu galeata de argint a lui Apahi cu tot.
     Oare ce-o fi?

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu