Sa punem cuptorului nostru roti?

     Va amintiti de vechea poveste a gospodarului ce si-a zidit un cuptor?
     Privind multumit spre munca sa, iata ca vine un vecin ce-i demonstreaza bietului om ca tot ce a lucrat e cum nu se poate mai prost. Gospodarul strica si reconstruieste. Iata ca vine alt vecin. Acesta sustine cu totul si cu totul altceva. Gospodarul strica si reconstruieste. Azi asa, maine asa, pana cand s-a gandit sa puna roti cuptorului... Cum mai venea unul cu o idee, cum omul muta cuptorul... Sa fie in randul lumii... Sa-i multumeasca pe toti!
     Asta o fi intelepciunea? Sa punem cuptorului nostru roti? Sau sa demonstram mereu, mereu ca tot ce am facut e bine, ca ni se potriveste, ca am facut dupa placul si nevoile noastre, iar placul si nevoile noastre sunt diferite de ale lumii intregi?
     Dilema aceasta imi aminteste de o scena celebra din "Titanic vals", de Tudor Musatescu.
     Eroul, Spirache, are doua fete, doi baieti, o nevasta acra si o soacra - "baba absoluta". Intr-o buna zi isi cumpara o palarie. Una din fete e incantata, cealalta nu prea: "Cam demodata - zice ea. Dar, in sfarsit, tot are fason de palarie... Cat ai dat pe ea?" (Doamne, ce ma enerveaza intrebarea asta!). Tatal, disperat si el de intrebare, raspunde sfios: "Doua sute de lei... Am gasit o ocazie... Altminteri n-o luam fara 400..." Fata il ataca cu dispret: "Ce ocazie... Cu banii astia puteai s-o iei noua... Nu face nici o suta de lei... Te-a pacalit. Si-a batut joc de dumneata."
Dupa ce bietul om intelege cat de slab, fraier si usor de prostit este, apare sotia. Il ataca: "Cat ai dat pe ea?" Barbatul dezolat, privind catre fete, zice: "100 de lei, draga, adevarata pomana..." Acritura nu se lasa: "Unde vezi tu ca e pomana? E chiar foarte scumpa!"
Credeti ca aici se termina chinurile bietului crestin? Ati uitat ca mai are si o soacra? Chestionat si de aceasta, Spirache marturiseste ca a primit-o gratis de la un coleg caruia i-a murit fratele. Baba ia foc: "Palarie de mort!"
     Cred ca secventa releva perfect presiunea pe care cei din jur o pun asupra noastra. Sub influenta lor, ne schimbam declaratiile, ideile, sentimentele, opiniile si tot nu-i multumim.
     Asadar, sa lasam lumea si sa ne bucuram de viata. Daca se intampla sa gresim, oricum suntem singurii care vom plati si singuri vom sta sa ne invatam lectia.