"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei,
al grijii de multe, al iubirii de stapanire
si al grairii in desert, nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit
al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie,
slugii Tale.
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa imi vad gresealele mele
si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor.
Amin."
Aceasta rugaciune a sfantului Efrem Sirul se rosteste in Postul Mare, si enumera "duhurile" de care e necesar sa ne indepartam, si pe cele pe care trebuie sa ni le apropiem.
Duhul trandaviei - lenea (lenea de a ierta, de a ne ruga, adica de a adresa o vorba, doua bunului Dumnezeu - nu numai cand avem nevoie, in fiecare clipa); duhul grijii de multe (cred ca trebuie sa ne mai lasam si in voia lui Dumnezeu. Stii senzatia aceea cand faci pluta? Asta inseamna abandonarea grijilor de multe si lasarea in bratele Domnului); duhul iubirii de stapanire - dorinta de a controla: copiii, pe cel iubit, pe cel neiubit, pe prieteni, pe neprieteni...; duhul grairii in desert - barfa (oricum, degeaba tinem post de mancare, daca mai "gustam" din aproapele).
Ne rugam sa avem aproape duhul curatiei - gand senin, suflet iubitor, inima deschisa, zambet si iubire; duhul gandului smerit - modestia: sa-ti stii locul, sa nu te consideri mai intelept, mai credincios, mai cu mot.
Cel mai mult imi doresc duhul rabdarii - rabdare cu poftele mele, cu maniile mele, cu copiii, sotul, parintii, cu toti cei pe care-i iubesc si cu cei care-mi sunt indiferenti.
Si, iata, coronita de premiant: duhul dragostei. Daca iubesti - nu judeci, nu vrei sa pui stapanire, nu condamni, nu ameninti... imbratisezi si gata.
O! de-as putea sa-mi vad slabiciunile si sa nu-mi osandesc fratele - as simti sarutul ingerului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu