Sarutul leaga sufletul de trup: incepe in minte si inima si se materializeaza, se intrupeaza... Se vorbeste tot mai mult de "terapia prin sarut". De ce? Sarutul e antidepresiv, te intinereste (toti muschii faciali saruta odata cu tine) si, ceea ce dorim toate, sarutul arde calorii (un sarut de un minut = 26 de calorii).
Tinerii se saruta mai ales din curiozitate, din dorinta de a explora necunoscutul, misterul, se saruta visand la marea dragoste, la pasiunea care te transforma. Totdeauna, imaginea tinerilor sarutandu-se a chemat in mintea mea bucuria, inocenta inceputului, speranta ca se naste o imensa iubire, si bineinteles m-am gandit la Nichita si la marea lui putere de a-i intelege pe adolescenti.
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.
In schimb, nu-mi place spectacolul sarutului intim al adultilor (total diferit de fiorul inceputului de drum) si ma gandesc la: "Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor".
Despre puterea magica a sarutului aflam inca din copilarie. Printr-un sarut sunt trezite din somnul mortii Frumoasa din Padurea Adormita si Alba ca Zapada; cu un sarut, Bestia se transforma in barbatul ideal si broscoiul in print.
Una dintre cele mai renumite picturi ale lumii se numeste chiar "Sarutul" si ii apartine lui Gustav Klimt (pictor vienez despre care putini stiu ca a pictat la comanda regelui Carol I mai multe lucrari la Peles).
Si pietrele se saruta, nu-i asa?
Dar babele?
Unul dintre cele mai frumoase saruturi mi se pare cel din "The Notebook", film realizat dupa cartea cu acelasi nume de Nicholas Sparks (de citit neaparat - nici nu stiti ce pierdeti).
Sarutul e bucuria mamei si a fiilor, fericirea revederii, regretul despartirii, curiozitate tinereasca, pasiune, ardere, regasire. Sarutul e profan si religios, e al tradarii si al recunoasterii...
Va sarut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu