Pietrele care nasc

     Prin clasa a II-a, Capsunel a invatat la scoala ca in natura exista si forme fara viata, de exemplu pietrele. Curajoasa, cum o stiu, s-a ridicat si i-a spus domnului invatator:
     -Imposibil! Si pietrele trebuie sa aiba un ingeras, o zanita - ceva!
     Credinta i-a fost rasplatita cand am vizitat singurul muzeu din lume, infiintat in 1996, dedicat trovantilor, situat la 38 de kilometrii de Rm. Valcea, pe drumul spre Targu Jiu, la 8 kilometrii de Horezu. Cuvantul "trovant" e specific literaturii noastre geologice, fiind folosit prima data intr-o lucrare stiintifica din 1907. Geologii sustin ca trovantii sunt gresii, "concretiuni grezoase" formate prin cimentarea nisipului, agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, cilindrice - cu structura masiva.
     Toate aceste informatii geologice mi se par niste aberatii, si - ca o mama demna de Capsunel, stiu, simt, cred (sper mult) ca sunt pietre vii care nasc, cresc, se bucura de soare si de ploaie, iubesc unii oameni si ii urasc pe altii.
     Satenii din preajma poienii cu trovanti ii considera oua de dinozaur, fiinte extraterestre, fapturi benefice care se razbuna doar pe cei care nu le respecta.
     Un trovant se admira, se saruta, se imbratiseaza, se fotografiaza.
     Unei asemenea pietre i se mangaie puiutul si se ingana un cantec de leagan.
     In satul ce te vrajeste e bine sa-ti pui si o dorinta. Energia este aici atat de intensa incat ce-ai visat se implineste rapid. Am uitat ce dorinta am gandit, dar, se stie, daca ti s-a sters din memorie, s-a implinit!
     Minunatii trovanti daruiesc linistea, stabilitatea, trainicia, iar unicului nostru Constantin Brancusi i-au fost sursa de inspiratie.
     Se mira cineva de ce oare i se spune tarii noastre "Gradina Maicii Domnului"? Pentru ca doar intr-un loc ocrotit de Sfanta Fecioara, pietrele cresc, nasc si iubesc...