Acum - doua istorii frumoase si una urata - din multele (sper) povesti cu oameni generosi si putinele - cu oameni invidiosi, egoisti si lipsiti de iubire: Isaac Newton si Edmund Halley; Nichita Stanescu si prietenii; Mozart si Antonio Salieri.
Newton e cunoscut de noi, muritorii de rand, pentru legea gravitatiei si amuzanta poveste cu marul, iar Halley, gratie cometei care-i poarta numele. Putini stiu ca Newton era foarte timid, taciturn, neincrezator in propria genialitate, pesimist si numai la indemnul devotatului Halley, a scris si a publicat "Principia...". In plus, Societatea Regala neavand fonduri sa sustina revolutionara lucrare, Halley ia cheltuielile asupra lui. Generozitatea aceasta il face mai stralucitor decat celebra lui cometa.
Tot un exemplu de devotament, daruire, noblete este si Nichita. Usa casei lui era permanent deschisa prietenilor, invidiosilor, tinerilor scriitori sau pictori - asta spre nemultumirea sotiei sale, Dora, care simtea nevoia sa-l protejeze de invazii. Poetul riposta: "De unde sa stiu ca nu bate la usa Eminescu?". Iata adevarata smerenie de care se vorbeste atat de mult, iata adevaratul suflet curat, luminos, intr-un om care s-a casatorit de trei ori, care mai si bea uneori, care mangaia un pom... Lui Nichita nu-i era frica de un Eminescu, chiar il astepta, el se temea ca nu cumva sa descurajeze un adevarat poet: "Daca-i spun ca a scris un text prost - asta i se poate intampla oricui - si el renunta sa mai scrie?!". Delicatetea aceasta ma copleseste si ma face sa-l iubesc mai mult, si mai mult pe Nichita.
La polul opus, se afla atitudinea lui Antonio Salieri fata de Mozart. Aceasta relatie a fost extrem de bine redata in filmul lui Milos Forman - "Amadeus" - care, desigur, va va zgudui putin...
Sensul acestor istorii i s-a revelat odinioara maicii Tereza: "In momentul mortii, nu vom fi judecati dupa numarul de fapte bune pe care le-am facut, si nici dupa diplomele pe care le-am dobandit, ci numai dupa iubirea pe care am pus-o in faptele noastre. Cel mai important lucru nu este cat de mult facem, ci cat de multa iubire punem in actiunile noastre..."
E clar, asadar, ca Halley si Nichita zburda cu ingerii... Ceea ce-mi doresc si mie (desigur si voua).
Eu consider ca viata este ca un jurnal in care ar tebui sa notezi decat faptele tale bune, faptele bune sunt ingerii nostri pazitori, eu cred ca Hristos ne va judeca pe fiecare in parte dupa faptele noastre bune ... si un exemplu care pe mine ma motiveaza permanent : o fapta buna, o vorba buna a talharului de pe cruce i-a adus acestuia mantuirea " Astazi vei fi cu Mine in rai ", tâlharul n-a putut face nimic, dar a putut îmblânzi şi îndulci atmosfera aceea sufocantă, doldora numai de răutate, de făţărnicie şi venin. L-a mângâiat anume pe Răstignitul nevinovat cu o vorbă bună!
RăspundețiȘtergere