"Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine in numele Domnului"

     Stim astazi ca acest strigat de bucurie - cu care l-au intampinat oamenii pe Iisus la intrarea in Ierusalim - s-a transformat numai in cateva zile in cumplitul "Rastigneste-L". Si, iata, suntem ca imparatul din poveste: cu un ochi radem (Iisus si-a readus la viata prietenul, pe Lazar, este primit ca Mesia in Ierusalim), cu altul plangem (Iisus a venit sa moara si sufletul-copil din noi iar se revolta, iar este zguduit: "De ce, Doamne, Te-am ucis").
     De Florii se implineste profetia lui Zaharia din Vechiul Testament: Imparatul Slavei va intra in Orasul Pacii (Ir hu' salem) calare pe manzul asinei. Iisus patrunde pe poarta dinspre rasarit, numita si Poarta de Aur, una dintre cele opt intrari ale orasului. Sapte din ele sunt deschise si acum, Poarta de Aur a fost inchisa in 810 - lasandu-se doar o mica deschizatura - si zidita complet de catre turci in 1530. Ea se va mai deschide doar la a doua venire a Mantuitorului.

     Se observa trei simboluri asociate cu intrarea in Ierusalim: Poarta de Aur, ramurile de salcie (la ei, de finic sau curmal) si asinul.
     Azi, imaginea portii zidite este de o tristede sfasietoare. Care este menirea unei porti? Sa intre cineva pe ea... Care este visul meu? S-o vad deschizandu-se, patrunzand pe ea Imparatul Slavei.

     Asinul, singurul animal al carui chip nu-l poate lua necuratul, singura fiinta ce are intiparita crucea pe spinare - este asociat cu munca istovitoare, blandetea, prietenia si modestia.
     Salcia, prin smerita ei aplecare, ne da permanent o lectie de viata.
     Ma infioara pilda data la Florii de Domnul Iisus... Ia sa stiu eu ca acest prieten, coleg, vecin, tovaras ma va trada maine... Cum as reactiona? Desigur, nu m-as abtine sa torn un pic de venin, sa strig  furioasa, sa acuz, sa plang, trantesc, fug... Si El? Atat de cuminte, de bun, binecuvanteaza multimile, multimile asa de ticaloase si usor de manipulat. Probabil, binecuvantarea Lui le-a salvat, prin blandetea Lui le-a mantuit inainte de a-si arata orbeste furia.
     Un exercitiu de imaginatie: ce-as face daca, prin miracol, as fi acolo - atunci? As vrea sa-L imbratisez (ca pe tata), as vrea sa-L ocrotesc (ca pe un copil), as vrea sa-L privesc in ochi si sa-i spun "Iarta-ma!".
     Nu sunt acolo, dar El este cu mine. Nu sunt mereu atenta la zambetul Lui bun, dar, cand credeam ca n-am sa mai pot - am putut - pentru ca el m-a imbratisat (ca pe o fiica), m-a ocrotit, m-a privit in ochi si mi-a spus "Sunt aici".

     Floriile sa ne vina cu soare si soarele cu Florii. Sa nu uitam sa-i lovim pe cei dragi cu nuielusa de salcie, caci, dupa cum spune traditia, asa se vor intelepti.
     In mare secret, o sa ma lovesc intai pe mine, pentru ca n-as vrea sa mi-o ia altii inainte cu bogatia mintii.