miercuri, 2 septembrie 2015

"Lasa-mi, toamna, pomii verzi..."


     Abia venind de la mare si mi-e dor de ea...
     Iubesc marea... orice mare, oricand. Enorm. Marea cu valuri si marea calma, cu scoici, pietre, alge... Marea-i oglinda mea: cand sclipind indragostita in soare, cand ravasindu-se plina de furie, cand sarutand bland soptind duios, cand mugind, rupand inspumata malul...
     Mi-e dor de mare si cand sunt la mare, dar dorul cel mai dor e acum - la inceput de septembrie - cand marea e atat de departe. Ne desparte un an. Din septembrie incepe inconstienta: ma bucur ca trece timpul - orice clipa ma apropie de mare.
     "Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea." - Baudelaire














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu