O fi adevarat?

     O fi adevarat ca "Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"?
     Timp indelungat n-am vrut sa cred in acest proverb traind cu miresme tari de tipul: "Binele atrage binele", "Binele este puternic si triumfator"... dar (mereu apare un "dar" care te pune pe ganduri si care pana la urma ajunge "un dar/cadou").
     Dar... s-a intamplat ca unele persoane din jurul meu carora le zambisem, pe care le incurajasem, carora chiar le facusem un bine - sa ma faca nefericita. E vina lor? E adevarat ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti?
     Nu! E vina mea.
     In primul rand, am uitat ca atunci cand faci un bine sa nu astepti nici macar un multumesc.
     In plus, binele facut trebuie uitat imediat, binele primit trebuie tinut minte.
     Si - nu in ultimul rand - e vina mea ca n-am lasat sa moara relatiile goale din propria viata. M-am balacit in "prietenii" desarte, neziditoare. Nu le-am lasat sa moara - nu ma lasa sa traiesc. Era normal ca mentinand niste bule de sapun ca pe daruri adevarate, acestea sa mi se sparga in fata, sa ma sperie, sa ma enerveze.
     Asa ca... ce-am construit in trecut traiesc azi, dar (din nou "dar") viitorul  se contureaza chiar acum. Asadar, sa curat locusorul meu drag de toti cei care ma fac nefericita. Chiar si de cei care imi zambesc sarcastic. Si dupa ce fac aceasta minunata curatenie, dupa ce o sa-mi asum responsabilitatea pentru toti oamenii din viata mea... desigur, o sa-mi infloreasca pomii.