Femeie draga...

     Ni s-a spus secole de-a randul ca suntem niste flori. Magulitor? Poate la prima vedere - frumoase si stralucitoare, parfumate si delicate... Ca niste flori. Dar, in esenta, floarea e frumusete efemera, e fragila - poate fi usor rupta, aruncata si... inlocuita cu un boboc.
     Ni s-a spus secole de-a randul ca femeia este zeita caminului. O zeita cu zeci de brate care spala, calca, gateste, face teme cu copiii, coase, intinde rufe, face piata, curata plantele, freaca podelele, baile, schimba lenjeriile... Si mai ciudat e faptul ca unele femei se mira cand aud de vreun barbat ca-si ajuta sotia - Si-au luat asa de in serios rolul de zeita cu zeci de brate, incat ii pun in carca femeii toate activitatile casnice, uitand (oare cum? oare de ce?) ca femeia nu mai e demult casnica, aduce si ea bani in casa, ca se speteste si ea la serviciu avand tot dreptul sa se relaxeze cu picioarele pe masa si un pahar de vin alaturi.
     Femeie draga, traiesti o poveste. Povestea ta. Fii eroina povestii tale!
     Asadar...
     ...nu renunta la visuri, sunt o forma de planificare.
     ...nu te transforma intr-o consumatoare fara creier.
     ...dezvata-te sa fii "o floare", o "zeita a casei".
     ...invata-ti fiul, fratele, sotul sa se implice, sa spele vase, sa calce, sa dea cu mopul. Cert - mai intai vor fi furiosi, dar vom ajunge sa ne iubim. Din nou. Mai mult.
     ...nu pastra nimic pentru ocazii speciale. Acum e o ocazie speciala!
     ...nu incerca sa controlezi totul.
     ...nu devenii barbatul pe care doresti sa-l ai ca sot.
     Si nu uita: ceea ce e mai frumos de-abia acum urmeaza.