Un semn a fost cartea medicului neurolog si psihiatru (prof. univ. dr.) Dumitru Constantin Dulcan - "In cautarea sensului pierdut". Experienta de viata a acestui mare om de stiinta a avut un mare impact asupra mea.
De la el am auzit pentru prima data de Sf. Nectarie...
Pentru mine sfintii erau fiinte asa de departe... Si dintr-o data mi se reveleaza imaginea unui sfant atat de bun, bland, omenesc...
O intamplare din copilaria sa mi-a reamintit de fetita care eram si care urmarea fascinata intamplarile altei fetite, Filoteia, Sfantulita (cum ii spunem noi, argesenii, asa de frumos). Copil sarac si credincios - sfantul ii scrie lui Dumnezeu insusi, cerandu-i haine si incaltari. Adultii care citesc scrisoarea actioneaza in numele Domnului, intarind credinta micutului. Cu timpul, acesta devine monah (la 27 de ani), termina Facultatea de Teologie din Atena si ajunge director la un seminar teologic. Aici are loc alta intamplare ce te intelepteste: niste elevi se jignesc, se bat si sunt adusi in fata directorului Nectarie. El nu le da absolut nicio pedeapta, ci hotaraste sa posteasca si sa se roage 3 zile pentru ca ura dintre ei sa piara.
Felul de a proceda al Sf. Nectarie l-am regasit si in cel mai de suflet pelerinaj al meu - in Tara Sfanta. Acolo, la Manastirea Sf. Sava din Pustiul Iudeii, undeva in defileul paraului Chedron, preotul ne-a marturisit ca ei nu dau canoane pacatosilor care se spovedesc, canoanele si le dau chiar lor si le indeplinesc ei insisi. Exemplu de daruire si smerenie!
Cea mai zguduitoare intamplare ce-l are ca erou pe Sf. Nectarie s-a petrecut pe insula Eghina, unde se afla azi moastele sale... La batranete, ratacind sau fiind cu treburi, parintele Nectarie se tot intalnea cu un jandarm ateu. Discutau multe, dar un lucru ii separa: credinta in Dumnezeu cel viu.
-Va veni si vremea sa crezi! spunea bland, dar mereu, batranul.
Din cauza serviciului, jandarmul a parasit insula. Intre timp, bunul parinte a murit. Dupa vreo 3 ani, cand ateul nostru a avut un drum prin Eghina, primul om pe care l-a intalnit in port a fost batranul Nectarie. Au discutat. Ca de obicei. Apoi jandarmul s-a oprit la o taverna si s-a mirat in fata oamenilor:
-Ce vioi e parintele!
-Parintele? Care parinte?
-Nectarie!
-Pai e mort de 3 ani!
Pentru jandarm, venise vremea sa creada!
Atat de senin, de frumos si de netagaduit!
Pentru ca Dumnezeu si Sf. Nectarie ii iubesc - dupa cum se vede - pe toti netotii, chiar si eu am avut bucuria sa ma inchin la sfintele moaste in minunata Eghina... Am ajuns in mai, 2011, alaturi de oameni frumosi si dragi. Biserica Sfantului e asezata intr-o gradina de lumina, culori si miresme... Sa plangi, sa razi? Nu, sa te pleci in fata iubirii lui Dumnezeu!
Au fost clipe sacre in viata mea - atata frumusete si sfintenie, duiosie si rasplata...
M-am simtit mangaiata de Dumnezeu si Sf. Nectarie... Nu pentru ceva ce facusem, ci pentru ceva ce aveam sa fac... Sa-i ajut pe cei care vor sa simta ca a venit vremea sa creada!
Sfantul s-a nascut in 1846, a murit si a fost inmormantat pe insula in 1920, a fost canonizat in 1961. Este cinstit pe 9 noiembrie. Ajuta grabnic pe cei bolnavi de cancer. Atentie! Cancerul nu e numai trupesc, ci mai ales sufletesc...
Asadar, ne mangaie pe toti... Daca vrem... Sfintii sunt atat de discreti, dar stiu sa aline cum n-o poate face nimeni...
Da ... 9 noiembrie, o zi MARE pentru mine !
RăspundețiȘtergere