"Nostalgia e pretul pe care il platim pentru ca am fost candva fericiti."
De ce oare marea are acest efect asupra mea? De fiinta pe care o cunosc de la inceputul lumii, care intelege ce nici mie insemi nu-mi recunosc.
De ce oare nu locuiesc intr-un sat de pescari pe o insula cu pini si maslini?
N-am nimic cu micul meu oras regal - dar n-am apusuri dramatice, infinit albastru si nimeni nu-mi saruta atat de bland gleznele - ca marea...
Chiar nu sunt trista, chiar m-am readaptat la energiile gliei natale si chiar voiam sa scriu despre ghidusiile - nebuniile - bucuriile - energia grupului meu, dar departarea de mare..., despartirea... m-au coplesit... Si-a iesit - ce a iesit: nostalgia cu care platesc fericirea imensa de la un tarm de mare...
Sunt binecuvantata cu aceeasi nostalgie,daca pot sa spun asa!
RăspundețiȘtergereMi-e atat de dor de ea, de marea albastra , de mirosul ei sarat...ca-mi vine a plange ! Trist, foarte trist...