In cautarea ibricului pierdut

     Mi-amintesc de primele mele cafele...
     Cocotata pe slaiul salii vechi, aparata de vita de vie in amiezile de miere ale vacantei de vara - beam cafeaua cu fratii si bunica mea... De atunci a ramas cafeaua pentru mine... vacanta la ceasca...
     Azi ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme pentru a-mi putea incepe ziua regal: savurand o cafea... Mirosul cafelei declanseaza sentimentul prieteniei, armoniei... totul e asa calm in jurul unei cafele, iar cafenelele au un aer de legenda...
     Cafeaua este legata de turci, desi ea a fost descoperita in Etiopia (zona Kaffa)... Odata ca niciodata, un pastor a ramas bujbit de caprele sale vioaie, nebune ce "dansau" dupa ce mancau boabe de cafea... Copilul a dus boabele unor calugari... acestia le-au prajit, fiert... si aroma a fost atat de puternica incat a invaluit lumea (si a invaluit-o bine de tot, cafeaua fiind al doilea produs-minune dupa petrol... Altii spun ca odata ca niciodata, arhanghelul Gabriel insusi i-ar fi revelat secretul cafelei profetului Mahomed...

     Cert e ca in jurul anului 1000, doctorul musulman Avicenna considera cafeaua medicament, ca in 1475 s-a deschis primul magazin de cafea la Constantinopole, ca in 1512 cafeaua a fost interzisa in Turcia din cauza efectelor stimulatoare, ca sultanul Selim I ridicat interdictia in 1517, ca in 1530 se deschide prima cafenea la Damasc, iar in 1647, prima cafenea in Italia.
     Triburile africane macinau boabe crude de cafea, le amestecau cu grasime, obtinand o pasta energizanta de mare efect in lupte... Oamenii moderni, insa, beau cele mai scumpe, fine, delicate soiuri Black Ivory, Luwak si Civet - boabele acestora fiind recuperate din fecalele unor animale. Gusturi si gusturi!!!
     Si, apropos de gusturi... In Israel si Palestina am baut o cafea cu gust bizar. Am aflat ca era condimentata cu cardamom... se mai poarta adaosul de scortisoara sau cuisoare...
     Romanii au si ei istoriile lor legate de cafea...
     Logofatul Ion Tautul, fiind trimis de Voda Bogdan Chiorul sa inchine Moldova turcilor, este servit de marele vizir cu... cafea. Bietul om, crezand ca e o bautura cu care sa inchine in cinstea vizirului, a dat-o, asa fierbinte, peste cap - ca pe tuica. Arsura l-a facut sa racneasca "traiasca imperiul si vizirul!"... impresionandu-l pe marele turc... Mult mai tarziu, fiind omul politic, Alexandru Marghiloman (1854 - 1925), la vanatoare - a poftit... la cafea. Neavand apa, valetul i-a preparat-o cu coniac. De atunci, cafeluta cu coniac a ramas in traditie si se numeste: marghilomana.
     Scriitorii au fost si ei atasati de licoarea magica. Balzac marturisea ca se scula la miezul noptii, lucra 16 ore in sir si bea... 50 de cafele pe zi... Asa se termina o capodopera si o inima de artist!

     Artele divinatorii sunt legate si ele de cafea: cafedomantia fiind stiinta ghicitului in zat. Cred ca va sunt familiare cescutele intoarse in farfurioare in care isi ghiceau mamele noastre... Mi-amintesc de tata... Plin de umor se uita in fundul cestii si zicea profetic:
     -Vad niste cai... nici n-ai avut, nici n-o sa ai!
     Unii ghicesc in cafea, altii fac arta: "latte art" - sunt "barista" - specialisti in prepararea cafelei si in acele efemere opere de arta din spuma de cafea.

     O fi buna cafeaua aceasta sofisticata, dar inima mea e profund legata de cea facuta in ibricul de arama, in bucataria de vara a bunicii, bauta cu fratii mei la umbra vitei de vie...