Dor de Grecia... Paleos Panteleimonas

     Ploua de zici ca se coc nucile...
     Si mie mi-e asa dor de caldura, de mare, de valuri...
     Exista un loc pitit pe muntele Olimp de care mi-e navalnic de dor... Un loc in care traditia, acel "nu stiu ce" grecesc - pe care mi l-am imaginat cand doar citeam despre Elada - muntele, marea, mirosurile, gusturile se amesteca in trairi de neegalat... Paleos Panteleimonas.
     La 40 de kilometri de Katerini, in tinutul Pieria, la 700 m altitudine asteapta acest sat, sa te vrajeasca... E un sat de munte (si chiar de muntele Olimp al zeilor), din care se vede marea (golful Thermaik)... Un sat cu acele ulite stramte, case traditionale (renovate) cu piata, tavernele, fantana, biserica... totul atat de echilibrat si de fabulos totodata...
     Am ajuns in sat spre seara... Dupa o zi insorita pe tarmul grecesc - o seara pe ulitele unui sat de munte e o binecuvantare... Ne-am plimbat strigand de placere cand printre case si maslini zaream, departe, marea... Am rascolit magazinele cu obiecte traditionale in cautarea acelui "ceva"...
     Ne-am oprit la o taverna... Aici se petrec adevaratele povesti. Grecii sunt veseli - lipsindu-le scortosenia ospatarilor romani - te poftesc in bucatarie daca nu intelegi ce-ti recomanda, netemandu-se de normele UE... Te servesc cu bucurie si se intereseaza daca ti-a placut mancarea. De fapt - totul e delicios si daca n-ar fi fost teama de cantar, as fi mancat in nestire...
     Cu toate simturile satisfacute, ne-am indreptat spre piata: in mijloc, un platan urias, alaturi biserica si fantana. Biserica poarta numele Sf. Pantelimon, ca si satul. Armonia locului te vrajeste - nu te mai dai dus. Oamenii traiesc o bucurie frumoasa care te inalta.
     Pozele nu redau mirosurile, emotiile, rasul - insa tare simteam nevoia sa le iau cu mine si, iata, sa le scot din joben intr-o zi ca asta... cand ploua, ploua, si e frig.