"Faca-se voia Ta"

Doamne, nu stiu ce sa-ti cer.

Tu singur stii de ce am eu nevoie.

Tu ma iubesti mai mult decat ma iubesc eu insami .

Da-mi mie, robului tau, sa vad ceea ce nu pot sa cer pentru mine .

Nu indraznesc sa cer nici crucea, nici mangaierea .

Eu doar stau inaintea ta.

Inima mea iti este deschisa.

Tu stii mai bine ce-mi este de folos.

Amin!

     Omului mandru nu-i place sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu. Ii place sa se conduca el insusi. Sa-si ia viata in propriile maini. Sa controleze. Atunci - el devine rigid ca o piatra, devine nefericit, cocosat de griji, regrete, frustrari...

     Cand omul isi infumureaza sufletul cu indreptatirea de sine - el nu mai stie ce e smerenia, si altfel nu-l mai atinge mangaierea divina.

     Voia noastra este un zid intre noi si Dumnezeu. Acest zid, pe care singuri l-am ridicat, nu ne lasa sa vedem zambetul Domnului, sa simtim mila, dragostea si intelegerea Lui. Nu ne lasa sa ne apropiem. Nici sa fim imbratisati.

     De cate ori rostim "Tatal nostru" - mecanic zicem "Faca-se voia ta". Ca niste papusi stricate - fiindca in acelasi timp lucram din plin la zidul voii noastre. Pentru noi - Dumnezeu nu e destul de intelept ca sa stie de ce avem nevoie. Noi suntem fauritorii vietii noastre. Noi stim. Da, stim - sa fim mandri, nefericiti, nemultumiti, plictisiti, furiosi, revoltati. Stim sa ridicam glasul: "de ce? de ce? de ce?". Raspunsul e simplu: pentru ca asta am vrut.

     Dumnezeu cinsteste ratiunea si libertatea pe care ni le-a dat. El asteapta un semn de la noi. Noi trebuie sa ne eliberam din inchisorile eului, sa nu ne mai intristam dupa lucruri ce par ca ni se potrivesc, sa ne eliberam de temeri si sa fim siguri ca Dumnezeu, nu numai ca se uita la noi, dar ne si mangaie in bratele sale. Ca un tata!

     Frumos ar fi sa gandim cam asa: "L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea putere, dar El m-a facut slab, ca sa invat simplitatea si smerenia. L-am rugat sa ma ajute sa fac fapte mari, dar El m-a micsorat ca sa fac fapte bune. L-am rugat sa-mi dea bogatie ca sa fiu fericit, dar El m-a facut sarac, ca sa devin intelept. L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile, ca sa pot gusta viata, dar El mi-a dat viata, ca sa pot gusta toate lucrurile. Nu am primit nimic din tot ce am cerut, dar am primit tot ce a fost bun pentru mine. Impotriva dorintei mele, mi-au fost ascultate rugaciunile. Sunt printre oameni un om binecuvantat."

Buzele mele au gust de inghetata

     Sa ne oferim o bucurie...
     Inca din cele mai indepartate vremuri (400 i. Hr.) oamenii s-au rasfatat cu inghetata: persanii amestecau gheata cu sofran si fructe, chinezii puneau in zapada - miere si apa de trandafiri... curat si bun! Califii din Bagdad au adaugat zahar, rafinand gustul inghetatei.
     La noi, prima data s-a mancat inghetata la cea mai sofisticata curte renascentista - a domnitorului Constantin Brancoveanu.
     Inchetata, facuta de obicei cu lapte/smantana/iaurt - actioneaza asupra zonelor fericirii din creier, iar oamenii fericiti sunt mai frumosi, mai calmi, mai buni si traiesc mai mult.
     Asadar sa fim fericiti, dar si sanatosi. Se poate! Evitam porcariile inghetate din comert si preparam acasa ceva delicios, cu calorii putine, dar hranitoare... De exemplu, amestecam iaurt, vanilie naturala, miere si fructele preferate... Aceasta combinatie se poate savura in orice cura de slabire: e proaspata, saraca in grasimi, iar temperatura joasa obliga organismul sa consume calorii pentru a se incalzi.
     Pofta buna!
     P.S.: Buzele mele au gust de, inca, spanac, telina, patrunjel, ghimbir...

Shaorma cu de toate, dar nu numai

     Cine mai schimba azi retete culinare? Toate suntem obsedate de retetele de slabit! Uitam, insa, ceva extrem de important: ingrasarea are si surse mult mai subtile decat shaorma cu de toate. Asadar, nu ma voi referi la grasutii care se ghiftuie ca cei doi dobitoci din reclama unui fast food cunoscut - ma refer la cei la care dietele clasice (fara zahar, grasimi, prajeli etc.) nu functioneaza. Atunci trebuie sa analizam profund - cauzele spirituale ale obezitatii fiind multiple:
     ...refuzul de a-ti aminti ceva si te inconjori in grasime ca intr-un cocon spre a te proteja
     ...nesiguranta
     ...pastrarea trecutului sub stratul gros de grasime
     ...insecuritate la nivel emotional
     ...lipsa de putere, forta
     ...respingerea de sine
     ...grasimea poate fi un zid ce ne izoleaza de ceva/cineva
     ...sau poate reprezenta dorinta de acumulare - nu numai pe plan material, chiar si spiritual (iubire, respect, recunoastere, cunostinte)
     ...emotivitate excesiva, frica, nevoia de a te proteja
     Cea mai eficienta dieta: iubirea corelata cu acceptarea de sine.
     Cat priveste goana dupa "marimea 0" - sustin ideea Alexandrei Shulman - editor "British Vogue" - care a lansat o campanie contra imaginilor cu femei ireale ce apar in reviste, constituind un model pentru cititoare. De fapt, am vrea sa vedem femei care arata ca noi: puternice, sanatoase, echilibrate - nu umerase pentru rochii.
     Nu ma lasa inima sa nu va mai dau cateva detalii despre cura de detoxifiere... inca falfai... e a doua zi. Nu mi-e imposibil deoarece m-am pregatit pentru acest regim: am renuntat cu o saptamana inainte la carne, branza, oua, cu mult timp in urma la zahar si cu vreo doua zile la cafea...
     Si pentru ca totdeauna se ajunge la bani - o colega "a luat soc" auzind pretul curei: "pai cu 400 de lei mananc o luna de zile!".
     Si eu? Eu ce fac?
     CU 400 DE LEI NU MANANC TREI ZILE!!!

Printesa din Manhatten

     Dupa un frumos an de munca m-am gandit sa-mi incep vacanta cu o cura de detoxifiere. Asadar, urmez programul New You - Juice It. Asta inseamna ca trei zile nu voi bea decat sucuri de legume si fructe, ceai de papadie, apa calduta cu lamaie si apa...
     FARA CAFEA!!! FARA MANCARE!!! FARA VIN!!!
     E prima zi... Soarele a intrat in nori sau nu-l mai vad eu din cauza exploziei de vitamine, enzime si minerale pe care le simt forfotind... pe undeva... Se zice ca neconsumand mancare solida dam o sansa corpului sa se relaxeze si purifice.
     Ideea de a urma un asemenea regim e mai veche si le-am propus-o si dragilor mei prieteni sub forma unei vacante la Bodrum intr-un centru de detoxifiere la care s-au cazat mai multe vedete autohtone. Desi ca bonus puteam avea 2-3 clisme zilnice... m-au refuzat, preferand o vacanta all inclusive la Nisipurile de Aur. Ma rog!
     Cum nu-mi abandonez putinele si fixele idei... am hotarat sa ma purific de una singura! Cam asa...
     ...la prima ora m-am desfatat cu apa calda si lamaie (deliciu...)
     ...curioasa, am gustat din intaiul suc... un amestec spumos de lamaie, ghimbir, goji, piper cayenne, sirop de agave si apa filtrata (curcubeu pe cerul gurii...)
     ...pentru ca le promisesem capsuneilor mei o sesiune de cumparaturi, mi-am luat sticluta cu numarul 2 (450 ml) sa o savurez pe drum, catre Pitesti. Ceva verde - obtinut din spanac, mar, telina, castravete, patrunjel, ghimbir, lamaie, kale. Foarte incantata de gust (spanac!), de conversatie, de plimbare, am uitat de stilul in care se conduce pe la noi si m-am trezit cu un rahatis verde pe tricou. Am avut viziunea mea prin mall... noroc cu niste servetele umede care au mai salvat situatia...
     ...abia asteptam sa ma intorc, sa reincep tratamentul - mai ales ca unii participanti la plimbare s-au "necajit" cu niste aripioare picante si absolut nesanatoase. Sticluta numarul 3: grapefruit, ananas si menta. Racoritor! Dupa ce, nu se stie...
     ...in timp ce scriu - gust cu inghitituri mici amestecul numarul 4: spanac (iar!!!), ananas, mar, telina (nu mai stiu - noi femeile trebuia sa mancam telina???), castravete, ghimbir, menta, kale (habar-n-am inca ce e chestia asta - sper sa fie de bine)
     ...o sa mai beau mixul numarul 5: sfecla rosie (yummy), morcov (cah), mar, catina.
     ...ziua o s-o inchei regalandu-ma cu un savuros cocktail: alune caju, sirop de agave, curmale, pudra de vanilie, scortisoara, banana, apa filtrata (de cate ori deschid frigiderul pentru a-mi procura sanatatea la sticluta ma loveste un miros de branza afumata. Cine a pus-o acolo va plati!)
     Am citit si despre kale. E o varza! Ei, dar ce varza! Considerata superalimentul momentului, preferata milionarilor din Manhattan (wow!). Potrivit New York Times - se mananca la cele mai sofisticate petreceri, iar daca un restaurant nu are varza kale - nu mai exista!
     Mama! Am avut varza kale inclusiv pe piept - prin mall! Ce cool eram si ma simteam atat de prost!
     Daca doriti sa aprofundati - pe net sunt foarte multe informatii (Juice It), iar domnisoarele care se ocupa de acest minunat program sunt amabile, pregatite, si iti ofera promt produsele.
     Pe termen scurt imi propun:
     ...sa nu mananc florile de prin casa
     ...sa nu atac pisica
     ...sa mai parasesc si camera unde nu intra decat o singura persoana
     ...sa scot pata de varza kale de pe tricou... sau sa nu? Ar fi ceva de fite!
     ...si sa ma vedeti cu bine!

Iana Sanziana - sau ploaia cu spuza de aur

     "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stelele si vanturile" (spunea M. Sadoveanu) - un astfel de rastimp este noaptea de Sanziene (23-24 iunie)... noaptea, cand se deschid cerurile, cand lumile comunica, energiile circula liber... noaptea care - pentru cine stie sa priveasca si intelege semnele - aduce un miracol.
     O intamplare minunata s-a petrecut demult, tare demult, cand pantecele sterp al unei femei inaintate in zile, Elisabeta, a rodit - caci "Dumnezeu s-a milostivit" (in limba ebraica, "Ioan" inseamna chiar asta!). Sfantul Ioan Botezatorul intoarce pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ii lumineaza pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii.
     A regasi timpul mitic (sacru) inseamna a anula timpul istoric (profan, omenesc) - spune Mircea Eliade - adica inseamna a trece peste degradare, imbatranire, tristete si a face un pas catre eliberare.
     Noaptea de sanziene este o asemenea poarta intre sacru si profan, intre cer si oameni - depinde daca stim sa privim...
     Daca am sti - am vedea feriga inflorind si am capata putere nesfarsita, am gasi iarba fiarelor, am intelege glasul tuturor vietuitoarelor, am vedea focurile jucand pe comori si am simti imbratisarea tatilor care se intorc acasa...
     Daca am sti...
     Dar ce glasuri mai auzim noi, ce Sanziene mai vedem dansand? Sanzienele noastre s-au retras in cluburi si nu-si mai pun flori galbene din care se scutura spuza de aur - in par si-n san.
     Se spune ca cine se scalda in roua de Sanziene devine suplu, frumos si dorit, iar femeile ce poarta in san/par florile de aur capata farmec si sanatate.
     Floarea de Sanziene (ca orice planta sau buruiana) se culege rostind o rugaciune - numai atunci diafana domnita a poienii isi ofera omului toata vibratia, toata energia de leac.

     Sanzienele sunt mentionate pentru prima oara de Dimitrie Cantemir. Le considera zane bune ale verii, roadelor bogate, iubirii si tineretii. Specialistii in folclor cred ca Iana Sanziana este o zana astrala, un ideal feminin, care adorata de fratele-Soare si de catre un zeu, este transformata de cel din urma in... Luna. Ea este diferita de Zana Florilor, Ileana Cosanzeana, si de zeita padurilor, Sancta Diana (Sanziana) - dar toate au legatura cu Domnitele, Ielele, Bunele, Frumoasele, Sanzienele... Acestea - ziua sunt fuioare usoare de vant, iar noaptea, zane ale padurii ce plutesc, rad, alearga, dantuiesc, dar mai ales canta.
     Florile lor - diafanele Sanziene, rupte din soare, au puteri magice:
     ...puse sub perna de catre fetele nemaritate, le aduc in vis ursitul.
     ...agatate la ferestre, indeparteaza pe purtatorii de ganduri rele.
     ...sunt plante puternice de leac, de grabnic ajutor in diferite nevointe.
     ...purtate de femei - aduc acestora frumusete si rodnicie.
     Numele slav al Sanzienei este Dragaica.
     Mi se pare cea mai frumoasa sarbatoare a verii... zi ce clocoteste de energii, vitalitate, ce ne arata ca cerul e accesibil daca vrem sa-l privim, ca ne intinte punti daca vrem sa le vedem, ca nu suntem singuri, ci inconjurati de fiinte magice ce ne ofera daruri...
     Sa le primim!

A venit vacanta cu trenul din Franta

"Secretul succesului este sa faci din profesia ta o vacanta."

Mark Twain

     ...cum n-am reusit asta, ma bucur nespus ca "a venit vacanta cu trenul din Franta".

     O vacanta - o poveste de spus/de auzit/de citit/de vazut/DE TRAIT!!!

     Sa incepem usor cu cateva carti de buzunar - pentru hotel, masina, tren sau avion... Sau pentru acasa, pregatindu-va sa intrati in atmosfera. Sa traiti anticipat!

     Preferatul meu este Peter Mayle, un scriitor britanic indragostit de lumina, savoarea si parfumul zonei Provence. Am avea, asadar: "Un an in Provence", "Provence pentru totdeauna", "Un an bun", "Din nou in Marsilia", "Hotel Pastis", "Hotul de vinuri" - adica mancare buna, vinuri, soare, mireasma campului, a marii... Si altele mai mult sau mai putin confortabile. Ca in vacanta!

     Pe locul doi: "Adulter cu smochine si pescarusi" de Adrian Cioroianu - atat de lejera - ca-n pijama dupa 12 ore pe tocuri... Si ar fi bine sa va faceti rost de niste smochine proaspete... A! si de vin...

     Pentru cei care vor si imagini exotice recomand floricele si...

     ..."Scrisori catre Julieta" cu frumusica Amanda Seyfried - pe care o stiti din "Mamma mia" - o calatorie in cautarea iubirii pierdute in tinuturile insorite ale Italiei...

     ..."Mamma mia" - un adevarat regal: ras, dans, soare, intrigi, apa, plaja, mistere si cantecele Abba.

     ..."Sub soarele Toscanei" cu Diane Lane - ce joaca rolul unei scriitoare depresive (din cauza unui american ticalos, desigur) salvata de magia Toscanei.

     ..."Un an bun" cu Russell Crowe, film dupa cartea cu acelasi nume a lui Peter Mayle. Deci unde credeti ca se trateaza amicul american? In Provence! Sfat: sa aveti o sticla de vin in apropiere.

     ..."Vicky, Cristina, Barcelona" - o frumusete de vacanta, situatii bizare, cantece, un barbat frumos, mai multe femei indragostite, Barcelona! si... vin... (cu Scarlett Johanson, Javier Bardem si Penelope Cruz).

     ..."Cairo time" - preferatul meu - o drama romantica in lumea de neinteles a musulmanilor. Si piramidele vazute in zori. Nu va trebuie vin!

     ..."My life in Ruins" - ruine la propriu (in Grecia) si in suflet - dar bineinteles apare el, calare pe... surprize! si totul se reconstruieste.

     ..."Austenland" - o vacanta neobisnuita in lumea lui Jane Austen... Pentru nostalgici.

     ...si... in rolul principal CARRIE - plecata tocmai la Dubai in "Totul despre sex 2". Am citit ca filmul a fost interzis in lumea musulmana, dar pentru mine, admiratoarea lui Carrie, e absolut fabulos... Culori, sarm, moda, prietenie, un pic de pacat - atat cat sa condimentezi...

     Dupa atatea carti si filme, va doresc propria - minunata - poveste de vacanta.

Sol stitium

     Se apropie momentul in care "Sol stitium" - soarele sta in crugul ceresc cinsprezece ore si mai multe minute... Urmeaza sase zile magice - ale pasiunii, vitalitatii, creativitatii, aspiratiilor aparent imposibile... Toate sunt dedicate unor trairi pe care omul modern le-a pierdut, invatand in schimb singuratatea, frica si plictiseala.
     Ca sa ne rearmonizam cu natura - mai intai sa respiram seninatate, sa ne purificam prin foc in noaptea magica a solstitiului si sa ne clatim chipul cu roua... Sa ne rugam soarelui sa straluceasca, sa ne incalzeasca, sa ne readuca la iubire.
     Odata cu 21 iunie, crugul cerului se intoarce spre iarna - spre 21 decembrie - cand lumina incepe sa se miste, ca sa se nasca la 25 decembrie si sa creasca pentru noi.
     Solstitiul de vara este asociat cu Sf. Ioan Botezatorul, care, iata, se pleaca, se retrage, pregatind lumea pentru magia nasterii (asociata cu solstitiul de iarna - cnad ziua creste din nou). De acum, si plantele dau indarat, asa ca e bine - pana in Sanziene sa ne culegem florile de leac.
     In aceste momente in care Universul intreg isi indreapta energiile spre "Sol stitium", sa traim cu intensitate si bucurie - visul unei nopti de vara.
     ...sa avem incredere in copilul care rade - inca in noi si sa-l lasam sa se manifeste.
     .sa nu ne mai legam de interpretari morale, sociale sau religioase.
     ...sa nu mai tinem asa mult la disciplina, ci sa inflorim.

Dor de Grecia... Paleos Panteleimonas

     Ploua de zici ca se coc nucile...
     Si mie mi-e asa dor de caldura, de mare, de valuri...
     Exista un loc pitit pe muntele Olimp de care mi-e navalnic de dor... Un loc in care traditia, acel "nu stiu ce" grecesc - pe care mi l-am imaginat cand doar citeam despre Elada - muntele, marea, mirosurile, gusturile se amesteca in trairi de neegalat... Paleos Panteleimonas.
     La 40 de kilometri de Katerini, in tinutul Pieria, la 700 m altitudine asteapta acest sat, sa te vrajeasca... E un sat de munte (si chiar de muntele Olimp al zeilor), din care se vede marea (golful Thermaik)... Un sat cu acele ulite stramte, case traditionale (renovate) cu piata, tavernele, fantana, biserica... totul atat de echilibrat si de fabulos totodata...
     Am ajuns in sat spre seara... Dupa o zi insorita pe tarmul grecesc - o seara pe ulitele unui sat de munte e o binecuvantare... Ne-am plimbat strigand de placere cand printre case si maslini zaream, departe, marea... Am rascolit magazinele cu obiecte traditionale in cautarea acelui "ceva"...
     Ne-am oprit la o taverna... Aici se petrec adevaratele povesti. Grecii sunt veseli - lipsindu-le scortosenia ospatarilor romani - te poftesc in bucatarie daca nu intelegi ce-ti recomanda, netemandu-se de normele UE... Te servesc cu bucurie si se intereseaza daca ti-a placut mancarea. De fapt - totul e delicios si daca n-ar fi fost teama de cantar, as fi mancat in nestire...
     Cu toate simturile satisfacute, ne-am indreptat spre piata: in mijloc, un platan urias, alaturi biserica si fantana. Biserica poarta numele Sf. Pantelimon, ca si satul. Armonia locului te vrajeste - nu te mai dai dus. Oamenii traiesc o bucurie frumoasa care te inalta.
     Pozele nu redau mirosurile, emotiile, rasul - insa tare simteam nevoia sa le iau cu mine si, iata, sa le scot din joben intr-o zi ca asta... cand ploua, ploua, si e frig.

Cumparacioasele sau de la necesitate la exuberanta

     Nu atat actiunea de "a cumpara", cat emotia cautarii - ma face nespus de fericita.
     Imi place sa colind prin magazine si cand nu am bani/scop precis. Imi place sa caut "ceva" - un pic de culoare, de moliciune, de stralucire... Poate dau de rochita perfecta, de pantoful din vis, de inelul Arabelei... Cand intri intr-un magazin se deschide pestera lui Aladin... atatea ispite... Ca orice femeie, radiez. Ideal este si cand gasesc - exact ceea ce am gandit: haina care ma arata cu 5 kilograme mai supla, care-mi intinereste tenul, scoate in evidenta sclipirea din ochi, ma lungeste cu 5-6 centimetri si este - evident - foarte ieftina (si de marca!). Aceasta haina ar putea avea si parfumul inclus - dar accept sa trec peste acest neajuns.
     Cea mai aiurea chestie pe care am cumparat-o a fost o pereche de strampi. Albastri dintr-un fel de dantela!!! De la magazinul din satul unde-mi petreceam vacantele de vara!!! Eram cu prietena mea, Lore, si ne pregateam pentru un fedeles (petrecere din ajunul unei nunti - pentru cine n-a incercat niciodata senzatia. Dar, pe cuvant, merita!). Rascolind (cu privirea!) prin unicul magazin (avea marfa variata - un fel de mall - de la cuie pana la naftalina - adica tot ce-ti doreai) al Costestiului - am avut revelatia acestor strampi. Ne-am cumparat! Seara, cu reala satisfactie, i-am imbracat! Amandoua! Si erau identici! Albastri-neon din dantela! Si ne-a placut atat de mult incat a doua zi ne-am mai luat cate-o pereche. Scopul: prima zi de scoala! Pentru reputatia mea, sper ca cineva m-a impiedicat sa-i port (nu-mi mai amintesc, probabil, Dumnezeu in marea lui mila, mi-a sters aceasta amintire...).
     Magazinele care mi-au provocat un adevarat soc au fost cele din Budapesta. La doi ani de la Revolutie (in clasa a 12-a), olimpicilor li s-a oferit o excursie in Ungaria (vi se pare real?). Am mers si la cumparaturi. In timp ce la noi nu se schimbase nimic, ungurii devenisera deja maestri ai seductiei... Vitrine din basm, bogatie de marfuri, toalete in magazine, muzica... Tot tacamul! Am fost pe deplin cucerita. De cumparat - n-am cumparat decat niste bomboane... Dar ce ambalaj! Ce culori! Pulsau si etichetele de senzualitate!
     Un alt loc in care as fi cumparat in nestire a fost Targul de Craciun de la Viena... Casutele de basm atat de luminoase, colorate, impodobite cu stelute "o mie!", globusoare, papusi, turta dulce, ciocolata - mi-au provocat o adevarata efervescenta cumparacioasa... Macar o data in viata sa ne rasfatam cu un targ de craciun austriac - va fi o amintire din sacul celui mai generos Mos Craciun - cel care instantaneu iti ofera bucuria de a mai fi copil.
     Primul maestru al seductiei a fost Harry Selfridge - care in 1908 a deschis la Londra magazinele "Selfridge's" - el a revolutionat actiunea "de a cumpara", ridicand-o la rang de arta. A simtit importanta decorarii vitrinelor, a relatiei speciale client-vanzator, a existentei cafenelelor si toaletelor, a locurilor de odihna in marile magazine. Exista si un serial - "Mr. Selfridge" - ce trateaza acest subiect si pare destul de interesant.
     Iubitorilor de lectura le recomand "La Paradisul femeilor", scrisa de Emile Zola - un roman de dragoste ce are in fundal activitatea unui mare magazin parizian.
     Cumparaciosii mei, dupa atatea cautari, rascoliri, emotii, cheltuieli, va invit... la cafea.

Notte magiche

     Pentru un copil bucuros de revolutii, noutati, aventuri, idealuri, pentru un copil roman, pentru mine, CAMPIONATUL - e unul singur - ITALIA 90.
     Tinerii de acum nu-si pot imagina emotia acelor nopti magice... Primele dupa atatea nopti in care nimeni nu radea, nu spera, in care se ascultau - pe furis - stirile de la "Europa libera", in care nici nu mai aveai curajul sa visezi.
     Desi ma pregateam pentru treapta a doua (isi mai aminteste cineva???), iar sora mea pentru treapta intai... toti trei fratii urmaream cu sufletul la gura TOATE meciurile, toate reclamele, toata bucuria... Am simtit atat entuziasm atunci, incat azi ma lasa rece orice e legat de subiect. Nimic nu mai are acel farmec al noutatii, fiorul descoperirii...
     Imnul cantat de Edoardo Bennato si Gianna Nannini imi readuce starea de exuberanta de atunci. Si ce diferenta intre hainele Giannei si cele ale lui Jenifer Lopez.

     Preferatul meu era argentinianul Claudio Caniggia - un blond delicat, ciufulit si nebun care imi facea pulsul s-o ia razna.

     Revelatia campionatului a fost, din punctul meu de vedere (si va zic, eram SPECIALISTA), echipa Camerunului. Mai era si exotica reclama la pantoful ce se misca natural - ADIDAS TORSION - cu sloganul "daca vrei cu adevarat, poti".
     Si sa nu uit de uriasa bucurie a copiilor romani de atunci: Romania voia cu adevarat si se putea.

Valsul rozelor

     Au fost ploi si inundatii, a fost frig, au suflat vanturi nebunesti, dar nimic n-a pus piedici victoriei trandafirilor...
     E timpul lor sacru... In gradini, pe case, garduri, pe pietrele de mormant, la porti - toti maracinii au inflorit... Un tumult de culori si nuante, parfumuri si catifelare...
     Se spune ca trandafirii erau albi... si imaculatul trandafir a ramas simbolul Fecioarei - pe care Dante, in Paradisul ("Divina Comedia"), o numeste Roza Mystica...
     Erau albi, iar o privighetoare indragostita, nebuna de iubire, si-a cantat patima, strapungandu-si inima in spinul lor... De atunci trandafirul rosu e simbolul focului pasiunii.
     Trandafirul cu sapte petale desenat in interiorul crucii este emblema Domnului Iisus, iar expresia "sub rosa" - sub protectia trandafirului - semnifica secretul, confidentialitatea. In antichitate, salile in care se discuta politica aveau ca semn trandafirul cu 5 petale, iar, mai tarziu, deasupra scaunului de spovedanie era desenata aceeasi roza.
     Fiecare trandafir sa nasca in noi un suras,  sa devenim astfel o necontenita bucurie...

Cine o saruta pe Aurora???

     Tocmai ziceam ca basmele nu ma mai pot surprinde... clisee, clisee!!! Insa - niciodata sa nu spui niciodata (tot cliseu, dar hai! treaca...).
     M-am dus la noul film Disney - "Maleficent", in regia lui Robert Stromberg, cu Angelina Jolie in rolul principal - ca sa fiu cu familia, sa ma relaxez, sa mananc floricele... Dar pentru ca exista o ursitoare ("fairy godmother" - cum spunea atat de bine Aurora), unele locuri comune si-au schimbat lumina...
     Asadar, mi s-a aratat:
     ...ca forta cuvantului e uluitoare si odata pornita nu mai poate fi intoarsa cu toata magia din lume...
     ...ca daca esti bun, n-ai cum sa-ti schimbi firea, chiar daca ranit de moarte te ia un pic valul razbunarii...
     ...ca ambitia si setea de putere intuneca iubirea, gingasia si fidelitatea...
     ...ca nu trebuie sa te bazezi pe Fatul calare pe cal alb, nu e decat un barbat...
     ...ca dragostea nu dureaza, dar ca are mii de chipuri, de infatisari - si unele din acestea sunt chiar nemuritoare...
     ...ca femeile sunt atat de puternice si gasesc in ele atatea resurse, atatea izvoare, ca ele iubesc, iarta, lupta, regreta, sunt amuzante, generoase, tolerante...
     ...ca daca ti-au fost taiate aripile, ele tot te vor gasi odata si odata si vei zbura din nou.
     Si sa nu-mi uit firea - tema pentru acasa - cine o saruta pe Aurora???

In cautarea ibricului pierdut

     Mi-amintesc de primele mele cafele...
     Cocotata pe slaiul salii vechi, aparata de vita de vie in amiezile de miere ale vacantei de vara - beam cafeaua cu fratii si bunica mea... De atunci a ramas cafeaua pentru mine... vacanta la ceasca...
     Azi ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme pentru a-mi putea incepe ziua regal: savurand o cafea... Mirosul cafelei declanseaza sentimentul prieteniei, armoniei... totul e asa calm in jurul unei cafele, iar cafenelele au un aer de legenda...
     Cafeaua este legata de turci, desi ea a fost descoperita in Etiopia (zona Kaffa)... Odata ca niciodata, un pastor a ramas bujbit de caprele sale vioaie, nebune ce "dansau" dupa ce mancau boabe de cafea... Copilul a dus boabele unor calugari... acestia le-au prajit, fiert... si aroma a fost atat de puternica incat a invaluit lumea (si a invaluit-o bine de tot, cafeaua fiind al doilea produs-minune dupa petrol... Altii spun ca odata ca niciodata, arhanghelul Gabriel insusi i-ar fi revelat secretul cafelei profetului Mahomed...

     Cert e ca in jurul anului 1000, doctorul musulman Avicenna considera cafeaua medicament, ca in 1475 s-a deschis primul magazin de cafea la Constantinopole, ca in 1512 cafeaua a fost interzisa in Turcia din cauza efectelor stimulatoare, ca sultanul Selim I ridicat interdictia in 1517, ca in 1530 se deschide prima cafenea la Damasc, iar in 1647, prima cafenea in Italia.
     Triburile africane macinau boabe crude de cafea, le amestecau cu grasime, obtinand o pasta energizanta de mare efect in lupte... Oamenii moderni, insa, beau cele mai scumpe, fine, delicate soiuri Black Ivory, Luwak si Civet - boabele acestora fiind recuperate din fecalele unor animale. Gusturi si gusturi!!!
     Si, apropos de gusturi... In Israel si Palestina am baut o cafea cu gust bizar. Am aflat ca era condimentata cu cardamom... se mai poarta adaosul de scortisoara sau cuisoare...
     Romanii au si ei istoriile lor legate de cafea...
     Logofatul Ion Tautul, fiind trimis de Voda Bogdan Chiorul sa inchine Moldova turcilor, este servit de marele vizir cu... cafea. Bietul om, crezand ca e o bautura cu care sa inchine in cinstea vizirului, a dat-o, asa fierbinte, peste cap - ca pe tuica. Arsura l-a facut sa racneasca "traiasca imperiul si vizirul!"... impresionandu-l pe marele turc... Mult mai tarziu, fiind omul politic, Alexandru Marghiloman (1854 - 1925), la vanatoare - a poftit... la cafea. Neavand apa, valetul i-a preparat-o cu coniac. De atunci, cafeluta cu coniac a ramas in traditie si se numeste: marghilomana.
     Scriitorii au fost si ei atasati de licoarea magica. Balzac marturisea ca se scula la miezul noptii, lucra 16 ore in sir si bea... 50 de cafele pe zi... Asa se termina o capodopera si o inima de artist!

     Artele divinatorii sunt legate si ele de cafea: cafedomantia fiind stiinta ghicitului in zat. Cred ca va sunt familiare cescutele intoarse in farfurioare in care isi ghiceau mamele noastre... Mi-amintesc de tata... Plin de umor se uita in fundul cestii si zicea profetic:
     -Vad niste cai... nici n-ai avut, nici n-o sa ai!
     Unii ghicesc in cafea, altii fac arta: "latte art" - sunt "barista" - specialisti in prepararea cafelei si in acele efemere opere de arta din spuma de cafea.

     O fi buna cafeaua aceasta sofisticata, dar inima mea e profund legata de cea facuta in ibricul de arama, in bucataria de vara a bunicii, bauta cu fratii mei la umbra vitei de vie...

Credinte vechi... si mai vechi... stravechi

     Azi ne bucuram de evenimente crestine si precrestine - deoarece o parte din credintele populare ale Europei arhaice au supravietuit ascunse de sarbatorile ortodoxe.
     "Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului..."
     Rusaliile sunt in folclorul romanesc duhuri feminine ce apar doar vara. Ele mai sunt numite - zane, iele, soimane, milostive, doamne... Locuiesc in adancul cel mai adanc al padurilor (cate au mai ramas), pe langa ape, sunt imbracate in ii lungi, albe, sunt nebunatice, seducatoare, joaca, rad, canta... si se infurie pe cei care nu le respecta (mi se pare corect). Cateodata rapesc vreun tanar cu care savarsesc... nu se stie ce... pentru ca daca barbatul incearca sa spuna... amuteste. Se zice despre acestia ca "sunt luati de Rusalii", iar leacul e unul singur: dansul calusarilor. Calusul e singurul remediu pentru Rusalii.
     Se crede ca Rusaliile ar fi si spiritele mortilor, si de aceea ele sunt impacate prin darurile (vase, fructe, flori) din Sambata Mosilor de Vara.
     De Rusalii se deschide sezonul culegerii plantelor de leac (medicinale). Acestea au puteri vindecatoare daca sunt recoltate pana la Sanziene (alta frumoasa sarbatoare precrestina).
     "...si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu"
     Iata ce frumos impaca Domnul Iisus nelamuririle, framantarile din sufletul omului sfasiat mereu de tot felul de ispite dogmatice (!).
     Ortodox - se celebreaza minunata Coborare a Sfantului Duh sau 50 de zile de la Pasti.
     Se stie ca apostolii au plecat in intreaga lume sa duca invatatura Domnului Iisus. Multi s-au intrebat: oare cum s-au inteles niste evrei cu toate neamurile pamantului? Cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles!
     Ca niste limbi de foc, Duhul Sfant s-a pogorat asupra lor, dandu-le stiinta grairii in limbi necunoscute pana atunci. Mirati - ei au inceput a glasui in zeci de dialecte, iar cei de fata i-au acuzat ca "sunt plini de must" (bine ar fi ca dupa un pahar - doua sa ne trezim vorbind asa... chinezeste, frantuzeste). Sfantul Ap. Petru le-a talcuit atunci miracolul si le-a reamintit ca Iisus promisese ca se va intampla ceva care sa faciliteze comunicarea... Rezulta de aici o invatatura minunata: ce bine sa te lasi in voia Domnului... El gaseste cele mai bune dezlegari celor mai crancene probleme ale tale.
     Sf. Duh sa se pogoare si asupra noastra...
     Nu-mi doresc sa vorbesc in toate graiurile, dar visez la stapanirea limbajului iubirii, prieteniei, intelegerii...

Saracii cu duhul

"Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor"

     Cea mai obscura dintre fericiri, pentru mine, pana cand... am inteles.

     Gandeam ca sintagma "sarac cu duhul" este tradusa gresit, ca are alta interpretare decat cea din dictionar. Ma revoltam - adica cum toti idiotii, nerozii, netotii sa fie fericiti si eu - fiinta atat de minunat inteligenta - sa nu ma bucur de frumusetea eterna? Sau - oare ne vrea Dumnezeu imbecili?

     Imi dau seama cat de mult greseam... Cu cat stii mai mult, cu atat devii mai orgolios (pacatul cel mare de care a fost atins Lucifer) - sau mai infricosat de abisul constiintei - sau mai depresiv, constient ca vei muri... Cu cat stii mai mult, harul nu mai lucreaza, caci intervine orgoliul... Ai impresia ca poti de unul singur, ca Dumnezeu a murit si Omul a devenit puterea absoluta, ca mintea invinge totul...

     Domnul Iisus - spunand "saraci cu duhul" se refera chiar la cei pe care noi, divinele fiinte inteligente, ii numim "idioti, cretini". Cu alte cuvinte, El ii iubeste pentru ca si ei il iubesc, pentru ca saracia mintii e umpluta de smerenie si de iubire, pentru ca ei sunt lipsiti de trufia inteligentei, de nemasurata iubire de sine.

     Domnul Iisus ne spune ca ei au locul lor, dar prin asta nu ne indeamna sa ne cretinizam. Nu asta e calea! Ideea este sa fii o fiinta inteligenta, dar inteligenta sa stii ca vine de la Dumnezeu si s-o folosesti iubindu-L pe Dumnezeu.

     Mare va fi rasplata unuia care STIE, GANDESTE, CAUTA, CERCETEAZA alaturi de Dumnezeu!!!

     Intelegerea a venit pentru mine odata cu citirea unui articol despre Giuseppe Desa, fratele Iosif, un calugar franciscan. Copilul saracut cu duhul avea o singura dorinta: sa fie calugar. Fratii capucini l-au refuzat, considerandu-l complet idiot. Primit de franciscani - el se dedica atat de mult rugaciunii, incat doar la auzul numelui Mantuitorului - leviteaza. In timpul slujbelor se ridica de la pamant, uimind multimile care il numesc "fratele cu aripi". Este acuzat de vrajitorie, exclus, batut, umilit... dar in frumoasa lui simplitate, in desavarsita lui saracie cu duhul, nu se supara pe nimeni. Cand papa Urban al VIII-lea doreste sa-l vada, se produce din nou minunea. Pentru calugarul atat de umil, papa e chiar trimisul lui Dumnezeu pe pamant (fapt de care - de ce sa nu recunoastem - noi, inteligentii sceptici ne indoim. Noi vedem in papa un om cu pacate, cu slabiciuni - neavand capacitatea de a simti Duhul Sfant pogorat asupra lui) si la vederea lui, fratele Iosif se ridica din nou de la pamant...

     Ce bucurie saracia cu duhul! Dar din orgoliu, cati am renunta la inteligenta cu care ne falim, de care facem parada pentru a trai fericirea adevarata?

     Oricum - nimeni nu zice sa renunti la minte, dar trebuie sa fii constient ca o ai de la Dumnezeu. Sa lasi trufia, sa lasi suficienta. Sa fii inteligent intru Dumnezeu.

     Cu alte cuvinte, "Fericiti cei saraci cu duhul..." inseamna sa nu-i dispretuim pe acesti saracuti, caci iata, ei vad inaintea tuturor zambetul lui Dumnezeu. Inseamna ca daca te-a inzestrat Cerul cu minte, nu te mai inzestra tu cu iubirea de sine si lucreaza cu mintea intru cele inalte, nu intru cele de jos.

     Giuseppe Desa, fratele Iosif, este Sf. protector al celor cu deficiente mintale.

Cuvinte si... cuvinte

"Pune, Doamne, staja gurii mele, si usa de ingradire imprejurul buzelor mele"

(Psalmul 140, David)           

     Sf. Ap. Iacov spune ceva ce ma pune pe ganduri: "Daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa-si infraneze si tot trupul" - se vede ca sfantul a trait in epoca de aur a omenirii, cand nu se inventasera... masinile si soferii/soferitele plini de zvac... Oare mai exista azi vreun om cu adevarat desavarsit?

     Un parinte din Sfantul Munte Athos se mira: "Odata am vazut un ucenic sfatuind chiar in fata duhovnicului sau. Adevarata necuviinta!" Odata - adica "odinioara - candva"... ce sa mai zic de noi care vedem zilnic elevi taind vorba dascalului, ironizandu-l sau pe copiii nostri socotindu-ne invechiti, depasiti, plafonati...

     Sf. Ioan Gura de Aur ne invata "Sufletul este ca ceara. Daca porti discutii "reci", il secatuiesti, il impietresti. Daca porti discutii "calde", il inmoi! Ce este vantul pentru corabie este cuvantul pentru suflet. Cu cuvantul il duci unde vrei si il prefaci cum vrei".

     Asadar, iata o lista de cuvinte interzise, distrugatoare de vointa, energie, bucurie si inspiratie: "nu inteleg, am uitat, am pierdut, de ce ai facut, nu ai facut bine, nu stiu, nu pot, nu reusesc, greu, necaz, nu merg, nu fac, nu vreau, nu gasesc...".

     De asemenea, cateva rugaciuni foarte scurte, dar extrem de ziditoare - pentru ca sunt de evitat cuvintele multe, neintelese, straine de sufletul tau si de cautat vorbele cu rod:

     "Doamne, intoarce la bunatate si rugaciune pe toti dusmanii mei."

     "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!"

     "O, Fecioara Maria, conceputa fara de prihana stramoseasca, roaga-te pentru noi, care alergam la tine si pentru cei care nu alearga. Amin"

     "Domnul este lumina mea si mantuirea mea, de cine ma voi teme?"

     "Iosif, Maria, Iisus, Sfanta Familie, Marire Tie!"

Magie si frustrare

     Tot citind despre enigmele de la Sinca Veche... imaginatia mi s-a aprins si-am sperat sa aud si eu coruri ingeresti, sa prind in fotografii sfere luminoase, sa ma incard rapid de energie si eventual sa-mi iau zborul catre ingeri...

     Frustrare! N-am auzit voci. Nu mi s-au facut semne... desigur, n-am meritat...

     Magie!

     Intre Brasov (la 45 km) si Fagaras (la 22 km) se afla un sat cu un trecut dramatic: Sinca Veche. Locul a fost parasit in 1762 cand imparateasa Maria Teresa, prin intermediul generalului Buccow a decis sa distruga traditia ortodoxa din Ardeal. Aproape de acest sat (repopulat intre timp) se afla doua locasuri sacre, total diferite: unul nou (o biserica - stranie, veti vedea - inchinata Maicii Sfinte - Bucurie Neasteptata) si unul vechi (unii zic ca de 200 de ani, altii de 7000! - o grota misterioasa cunoscuta sub numele de Templul Ursitelor, Templul Dorintelor sau Templul Dacilor). Cele doua constructii sacre sunt legate printr-o poteca ce serpuieste prin padure, printre blocuri uriase de piatra, pe langa un izvor de leac.

     Biserica este de un bun gust desavarsit. Aici am vazut cele mai frumoase si speciale obiecte de cult aflate la vanzare - total diferite de chicicariile din alte locuri.

     Grota are mai multe incaperi, niste insemne stranii pe pereti (inclusiv steaua lui David, si un yin - yang), un horn piramidal prin care din adancul pamantului se vede albastrul cerului. Si da, aici am simtit frumusetea, puritatea, linistea, armonia - dar eu voiam macar o sfericica luminoasa, macar un cristal de cuart, macar un suspin de inger... Am avut parte doar de calm... Mi-am pus dorinte... Le-am uitat - semn ca s-au implinit, iar afara m-am bucurat de iarba, flori, pasari, zumzete, tarait de greieri (cred ca erau mii)... de magia unei zile de vara, de vacanta...

     Sper ca veti gasi ceea ce va doriti cu adevarat - si asta in toate colturile lumii, dar mai ales la Sinca Veche.

Despre copilarie sa vorbim

     Sa spun: sa coboram in copilarie sau sa urcam in copilarie? Sa coboram in timpurile senine ale jocului, alintarii... sau sa urcam in tinutul puritatii, inocentei, fericirii...?

     De multe ori tot ce n-am trait deplin in copilaria noastra recuperam alaturi de copii si nepoti. Cred ca de aceea ne dorim atat de mult copii - doar nu pentru noptile nedormite, griji - uneori fara temei - tipete, crize de furie...

     Am avut partea mea de copilarie adevarata: parinti care se iubeau si ne adorau, o bunica ce era in stare sa se certe cu oamenii ce vorbeau in zori tare, pe ulita, ca, de! ne scoala..., chiar si strabunici albi si buni, buni... Am avut o ulita a copilariei, l-am vazut pe Mos Craciun, l-am primit pe Mos Nicolae, am fost cu cortul la mare si la munte, am avut o biblioteca si parte de sustinere si intelegere...

     Ce n-am avut?

     Carti de povesti atat de frumos ilustrate ca cele de acum... Dar le-am cumparat copiilor mei, si le-am citit cu atata bucurie incat parca le-am rasfoit si eu cand eram fetita...

     Filme si desene atat de bine realizate, dar am vazut 3D! Clopotica, Frozen, Avatar, si de 1001 ori "Frumoasa si Bestia" sau "Rapunzel, o poveste incalcita"...

     Iar acum, la 40 de ani, mi s-a mai oferit o farama de copilarie: o zi la Disneyland...

     Dupa tot felul de discutii (reale/virtuale) am decis sa mergem. Cum am coborat din RER - sute de flori si oameni nerabdatori ne-au intampinat cu bucurie... Am trecut pe sub boltile unui castel optimist (unde am platit un tarif nu la fel de surazator!) intr-o lume minunata... cu povesti... cantece... zumzete... adrenalina...

     Mai intai am fost la distractiile hard (si bine am facut), care i-au lecuit rapid pe capsunei de adrenalina, lasandu-se calauziti spre locuri mai liliale... Ne-am plimbat prin tinutul fanteziei, piratilor, prin Orientul lui Aladin... am asistat la parade, am fost la cofetaria zanelor, am stat la niste cozi imense (putin spus!)... dar cu zambetul mereu la noi, ne-am pierdut prin labirintul Reginei de Cupa, am cascat gura prin niste magazine de vis (preturile erau de cosmar), am savurat niste sandvisuri, am stat epuizati pe niste bancute privind harjoana, emotia, zapaceala, bucuria atator copii minunati... si am facut chiar poze cu Mickey, vedeta parcului. In surdina am auzit cantecele atat de cunoscute din desenele Disney - probabil de aceea zambetele largi...

     Cand a venit vremea plecarii (mereu vine - ati observat?), Capsunel - efectiv nu se dadea dusa... Si sincer, ce copil ar pleca din raiul lui? A mangaiat-o doar ideea ca aici se va angaja. In rol de printesa, bineinteles! De fapt, si eu i-am invidiat pe cei din spatele zanelor, dansatorilor, printilor, printeselor, reginelor, vrajitoarelor, michiilor si miniilor... pentru serviciul lor - de a dansa, canta, rade alaturi de atatia copii emotionati pentru care zana de pe aleea Disney e chiar zana... dar si eu, pentru elevii mei, sunt chiar profesoara... Atunci unde e emotia, unde e bucuria, fiorul???

     Sa dea Domnul sa avem mereu parte de un licar de copilarie!

     Sper sa nu uitati...