Maktub - asa a fost scris?

     Destin sau libertate?
     Soarta sau liber arbitru?
     Fatum...
     Moira...
     Ursita...
     Maktub - asa a fost scris.
     Dar cine scrie?
     Suntem doar niste marionete jucate pe sfori de Marele Papusar?
     Suntem actori intr-o piesa scrisa demult de Marele Regizor?
     Suntem pioni mutati de Marele Sahist?
     Daca ar fi asa, care ar mai fi distractia lui Dumnezeu? Ce scriitor inteligent si-ar citi la nesfarsit propria opera?
     Cred ca Dumnezeu actioneaza ca ecou al actiunilor noastre. Cred ca le zambeste celor care au curajul de a risca, care mergand pe un drum, au curiozitatea sa deschida un geam, o usa, sa se abata pe o poteca, sa se opreasca sa se scalde-ntr-un rau.
     In vremurile de odinioara, oamenii mergeau la Oracolul din Delphi pentru a-si afla destinul. Ce le-a fost scris! Preocupati de ce le-a fost deja dat, ei treceau orbi pe langa vorbele sapate pe frontispiciul templului: "Cunoaste-te pe tine insuti.". Asadar, daca te cunosti, stii ce simti, ce vrei, ce-ti place, ce iubesti,  nu e cazul sa-ti asumi un destin de marioneta, ci sa-ti creezi soarta, s-o modelezi dupa forma sufletului tau.
     Sfantul Isaac Sirul spunea ca "Cine s-a invrednicit a se vedea pe sine insusi este mai bun decat cel ce s-a invrednicit a vedea ingeri." - pentru ca acesta devine colaborator al lui Dumnezeu, parte din divinitate, din energia suprema. Si ce tata n-ar fi mandru de fiul care-si asuma povestea, care-si scrie ursita?
     Mi-ar placea ca in ceasul marii plecari sa spun frumos: "Asa cum AM SCRIS."