Cand se indragosteste cineva, oamenii se intreaba uimiti: "Ce-a gasit la el/ea?".
Am citit de curand o povestioara care ar putea lamuri - oarecum - ceea ce e imposibil de explicat.
Odata, un calif a auzit ca un poet beduin s-a indragostit fara nadejde de Layla si si-a pierdut mintile din dragoste pentru ea, fapt pentru care era strigat Majnun = smintitul. Califul a devenit curios in privinta femeii care pricinuise o asemenea nefericire.
"Aceasta Layla trebuie sa fie o fiinta deosebita. O femeie cu mult deasupra altora. Pesemne o fi vreo zana fara pereche." - s-a gandit el.
Curios, a chemat-o pe Layla la palatul lui. Cand a vazut-o, a fost profund dezamagit. Nu ca Layla ar fi fost urata, schiloada sau batrana, dar nu era nici grozav de frumoasa. Era o fiinta obisnuita. Ca atatea altele. Califul nu si-a ascuns dezamagirea:
-Tu esti cea dupa care-i innebunit Majnun? Pai, arati cu totul obisnuit. Ce ai asa special?
Layla i-a aruncat un zambet:
-Da, eu sunt Layla, dar tu nu esti Majnun.
Trebuie sa ma vezi cu ochii lui Majnun - altminteri nu vei putea dezlega niciodata taina ceasta care se cheama iubire.
Daca sunteti curiosi si doriti sa cititi si alte istorii asemenea, faceti rost de "Cele 40 de legi ale iubirii" - un alt roman de Elif Shafak.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu