Intotdeauna am crezut ca o poveste buna trebuie sa aiba urmatoarele ingrediente: doi oameni care se iubesc, ingeri, carti vechi, calatorii, mistere, case de piatra, si, bineinteles, toata actiunea sa se petreaca la Paris.
Cateodata, viata unora e chiar o poveste buna, incredibil de buna... De pilda - cea a lui Nicholas Flamel si a sotiei sale, Pernelle...
Nascut prin 1330 - Nicholas - in ciuda modestiei financiare, ajunge sa stie carte si deschide in Paris, pe langa turnul Saint-Jacques, o pravalie dedicata copierii cartilor, actelor, documentelor... Si pentru ca are un destin special, se indragosteste de o vaduvioara bogata, Pernelle, are un vis cu un inger si cu o carte (adevarul e ca si eu visez carti din care stiu ca as putea afla ceva, dar niciodata nu pot descifra scrisul).
Cartea misterioasa din vis vine la el in realitate - are 21 de pagini (3*7), desene incalcite (seamana cumva cu cartea lui Ruben din "Sarmanul Dionis"), si apartine lui Abraham Evreul. Urmeaza odiseea descifrarii: o calatorie initiatica la Compostela, intalnirea cu un mag/doctor evreu, si munca titanica alaturi de frumoasa si devotata (probabil si isteata) Pernelle.
Si - da! - Nicholas marturiseste ca a descoperit piatra filozofala (El Iksir - elixir - in limba araba), cu care de trei ori a metamorfozat umilele metale in aur nobil. Ca urmare, el a ridicat 14 spitale, a refacut cimitire si biserici, si a ajutat numerosi oameni sarmani. Casa lor se afla si azi in Paris, cartierul Marais, strada Montmorency nr. 51, si inca este locuita.
Se pare ca el se afla si azi printre noi - unii spun ca l-au gasit in India (au aparut si reportaje) - eu cred ca e chiar Mos Craciun, altfel de unde ar avea batranul cel bun bani pentru cadouri si puterea de a le oferi atat de rapid si cu atata drag?
Ideea e ca Nicholas si Pernelle - chiar sunt un cuplu extrem de cunoscut: intrebati orice pusti-fan "Harry Potter", si va va da amanunte. Asadar, printr-o carte, au devenit cu adevarat nemuritori.
Desigur, n-am sa gasesc niciodata piatra filozofala, dar as vrea sa fiu eu insami aceasta piatra: sa transform in aur-bucurie tot ce ating, sa fiu atat de calma-vesela-generoasa incat cei ce ma vad sa se simta de parca ar fi inghitit deodata o felie de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu