Nu am intalnit niciodata oameni care sa recunoasca fatis ca n-au bun- simt. In schimb, am auzit destui ce-si numesc nesimtirea - act de curaj.
E adevarat, uneori, instinctul ne indeamna la o reactie imediata si, din pacate, efectul acesteia este distrugerea unei relatii, prietenii sau, mai rau, distrugerea unui suflet. Asadar - daca in clipa de nebunie ar interveni bunul-simt - n-ai sari sa jignesti, sa lovesti cu un cuvant, sa dai replica, sa arati ce spiritual - acid esti, si, astfel, te-ai scuti si i-ai scuti si pe ceilalti de la multa suferinta.
La incalcarea unei reguli de bun-simt faci pe cineva sa sufere, ii creezi o stare de disconfort. Bunul-simt ne invata ca sunt adevaruri care trebuie spuse, si adevaruri care nu se spun. Bunul-simt nu este innascut, implica o adevarata filozofie de viata, include cunoastere, delicatete, intelepciune, onestitate, compasiune. Prietenii lui sunt Prudenta, Rabdarea, Decenta si mai ales Iubirea. Dusmanii - "Celalalt este vinovatul", "Sunt o victima", nesimtirea vazuta ca sinceritate.
Un savant arab (persan) din Antichitate, intrebat ce valoare reprezinta omul in matematica, a raspuns:
"Bun-simt = 1
Frumusete = 10
Bogatie = 100
Educatie = 1000, insa, daca dispare simbolul bunului-simt, adica 1, raman zero-urile."
Admit ca in dragoste lipseste de multe ori bunul simt, fapt ce reiese bine dintr-un cantec grecesc, descoperit de curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu