Demult, pe vremea cand portocalele erau atat de rare si pretioase, cand nu se colinda tare si raspicat nasterea lui Iisus... iarna, inainte de Craciun, probabil de Ignat, mergeam la tara sa taiem porcu'.
Noi, copiii, eram cam repeziti atunci de mama, care se dedica intrutotul preparatelor delicioase... Era - nu era frig, eram trimisi sus in casa - unde oricum nu ne plictiseam: mai fumam cate o tigara sustrasa de la tata, mai rupeam cate un pat sarind dintr-unul intr-altul, mai scotoceam printr-o lada veche a bunicii... oho! Erau multe de facut!
Intr-o asemenea zi de mare forfota pentru adulti - tata ne-a chemat sa mergem cu el in vale (adica la groapa de gunoi) sa ducem niste chestii ce o incurcau pe mama. Era o treaba de vreo 10 minute. Noi trei si varu' Catita - nelipsit - in frunte cu tata, am plecat voiosi, am aruncat ce era de aruncat si ne-am gandit sa dam o raita si pe la rau sa vedem daca a inghetat...
Ca in orice poveste minunata din copilarie... raul era bocna!
Am zis sa patinam putin. Putin-putin! Si sa facem si-un hockey - lemne erau pe rau si pietre-pucuri... Am insufletit garla cu rasul nostru. Chiote, tipete, busituri, ambitii... Ne-am oprit cand n-am mai vazut pucul...
Cand se facuse intuneric? Cand trecuse timpul?
Si oare ce facea mama???
Mama nu facea prea bine... Noroc cu porcul, ca-si mai varsase oful pe el. Nici noi n-am scapat, mai ales tata (care, bineinteles, ar fi trebuit sa fie mai responsabil, dar fusese mai copil ca noi, si se distrase atat de bine - D-aia il iubeam atat de mult, pentru ca el uita cateodata sa fie scortos, si se copilarea, crea amintiri pentru vremuri mai triste, mai pustii).
A fost o intamplare minunata, si de aceea n-o sa-i mai cert pe ai mei cand vor incepe sa se hinghereasca - creeaza amintiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu