"Mos Craciun, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca sunt baietel cuminte,
Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii-
Insa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!"
Stiu acum ca aceasta poezie este scrisa de Otilia Cazimir, dar cand eram mica, credeam ca e de tata. Era poezia lui favorita si ne-o recita mereu de Craciun.
Ca pentru orice copil, magia Craciunului era data si de cadouri. Craciunul fara cadouri era si este de neimaginat. Traditia darurilor a fost impusa de catre inchinarea magilor - craii de la rasarit oferind pruncului sfant: aur (simbolul regalitatii), smirna (simbolul sacrificiului) si tamaie (simbolul sacralitatii). Se spune ca daca oferi un cadou in Ajunul Craciunului - Dumnezeu va fi generos cu tine tot anul.
Stralucirea Craciunului inseamna si masa bogata, domneasca in familie. Romanii mananca de obicei preparate din porc - simbol al prosperitatii la cele mai multe popoare. De exemplu, in Epoca Victoriana, englezii au inventat bomboana de menta sub forma de porcusor care era impartita de toti membrii familiei cu scopul de a fi sanatosi si bogati. La noi - traditia taierii porcului inainte de 21 decembrie, data solstitiului de iarna, se datoreaza dacilor. La daci - porcul care scurma mereu pamantul era simbol al intunericului. Cand noaptea devenea nespus de lunga, porcul trebuia sacrificat - astfel dadeau posibilitatea soarelui sa invinga bezna. Colacii de Craciun evoca tot sarbatoarea solstitiului.
Bradul si vascul releva viata vesnica pe care nici iarna cea mai iarna nu o poate dobori, iar luminile din brad (luminitele Craciunului) preamaresc nasterea divina, ne amintesc ca mereu-mereu lumina va fi biruitoare.
Sa dea Dumnezeu sa avem parte de toate acestea, de feeria Craciunului, si sa nu uitam ca la miezul noptii sa-i facem un dar pruncului ce se naste: rugaciunea noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu