Nu ma indoiesc - intr-o viata anterioara am facut parte dintr-un neam de nomazi. Simt necontenit dorinta de a pleca spre locuri, zari, oameni noi. Sunt cu adevarat fericita in calatorii. Si cu voia lui Dumnezeu - din cand in cand - calatoresc.
De curand am fost emotionato-fermecata in orasul sarii, in orasul lui Mozart - Salzburg.
Asezat de-a lungul raului Salzach, orasul impresioneaza prin Muntele Calugarului cu impunatoarea cetate Hohensalzburg, dar mai ales prin Aldtstadt - orasul vechi in stil baroc. Aici te poti pierde pe stradutele inguste, te poti lasa fermecat de vitrine superbe, cafenele romantice, domuri sobre (de fapt, in acestea te poti foarte bine odihni cand simti ca iti cad picioarele de oboseala), piete, restaurante si chiar de un cimitir.
In Salzburg exista cel mai vechi cimitir - muzeu din Europa, datand din 696, cu biserica si catacombele aferente. Langa el se afla cel mai vechi restaurant din Europa (803). Din cimitir se vedeau clienti voiosi. Si ei ne vedeau pe noi. Si cimitirul. Chestie de gust. Noi am preferat sa mancam prin targurile de Craciun la mese ce sunt in acelasi timp si pubele. Chestie de gust. De fapt - mai mult am baut, caci - mancarea e fudulie, bautura-i temelie.
Dispusi destul de bine, am dat si pe la casa lui Mozart. Desi acolo se afla vioara, clavecinul, suvite de par, acte, tablouri legate de muzician - mie mi-a placut sa privesc pe fereastra, in piata.
Normal ca am aterizat si in gradinile Mirabell. L-am vazut pe celebrul Pegas in jurul caruia danseaza Maria si cei 7 copii din "Sunetul muzicii". Am vrut sa fac si eu cativa pasi de dans, dar am constatat ca nu bausem destul.
Inima mi-e plina de ce am vazut, de ce am simtit, si mi-as dori ca toti sa fiti - mereu, mereu - asa de fericiti ca mine la Salzburg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu