Povestea magica a iei

     Ia
     Ea
     Ele
     Iele... Doar un minunat joc de cuvinte. O poezie. Dar ce frumos ar fi ca legenda iei sa inceapa cu...
     A fost odata ca niciodata...
     A fost odata Ea, o fata din ape, flori si lumina... si era atat de frumoasa incat i-au crescut aripi si a zburat la stele. A ramas o parte din Ea, Ia, camasa ce-o purta pe trupul ei de zana...
     Si Ele au gasit camasa si s-au inchinat ei, si asa a devenit Ia iubita de Ele - Iele, de regine, de doamne si domnite, si chiar de ei: Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Matisse.
     Poate ca era de asteptat ca Nicolae Grigorescu si Rosenthal sa fie fascinati de uluitoarea ie, dar Matisse? In tineretea sa, pictorul francez s-a imprietenit cu un roman. Pictor si el. Theodor Pallady. Tanarul roman luase la Paris ceva de acasa - ceva delicat, ceva sofisticat si curat ca o Ea, o ie. Ia a fost daruita prietenului Matisse, care a facut-o celebra (nemuritoare si magica era) prin tabloul "La blouse roumaine".

     Destinul spectaculos al iei nu se opreste aici. Regina - poeta, Elisabeta, o imbraca cu bucurie mare si o elogiaza: "Oare exista tablou mai incantator decat o taranca romanca, imbracata in costum popular...". In plus, pictorul american, George Alexander Healy, realizeaza in 1881 portretul tinerei regine Elisabeta in costum popular din Muscel. Regina poarta cu un suras mandru ia, dovedind identificarea cu poporul, a carei regina devenise, alaturi de Carol I, de putina vreme.

     Dulcile ii sunt imbracate si de regina Maria. Aceasta isi innobila fastuoasele bijuterii, minunatele siraguri de perle, cu gingasele ii.

     Reginele o purtau cu respect, stiind ca ia nu se coase oricum, ci sub semnul rugaciunii rostite in soapta sub icoana, langa lampa: "Camara Ta Mantuitorule, o vad impodobita. Si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina - taina sufletului meu! Si ma mantuieste, Mantuitorul meu.". Ia se cosea in taina. Mare taina, ca secretul modelului sa fie pastrat. Femeile brodau in ie toate sperantele, temerile - ia devenea o scriitura emotionanta. In ea erau cusute visuri... In urma acului ramaneau oftatul si surasul - tot dorul unei femei. Niciun semn de pe ie nu e intamplator. Cercurile sunt simboluri solare, crucile te protejeaza, stilizatele flori subliniaza suavitaea femeii. A Ei. Toate uluitoarele combinati au ritm, echilibru, forta. Sunt datatoare de energie... Ia e camasa de zana - numai cu maneci lungi, delicata, nobila, e de sarbatoare, de munca, de nastere, de nunta, de moarte.
     Si regina aerului, Smaranda Braescu, cea care a facut un salt (pentru prima data) cu parasuta de la 6000 de metri - considera ca cel mai potrivit costum este ia. Camasa cu altita transmite emotii si sentimente, de aceea a purtat-o in momentele cruciale ale vietii ei.

     Din 1981, ia romaneasca devine un "must have" - Yves Saint Laurent o urca pe podium. "A fost, in mod clar, o poveste de dragoste. Cand a decis sa faca o colectie romaneasca a fost cu totul neasteptat." Cu totul neasteptat este sa vezi manechine sofisticate impunand ia in lumea capricioasa a modei. Istoria se repeta in 2006 cand ia devine izvor de inspiratie pentru Jean Paul Gaultier.

     In 2012, Adelle pozeaza pentru "Vogue" intr-o ie creata (!?) de Tom Ford.

     Ia este acum imbracata de vedete straine si autohtone, de multe femei frumoase, delicate, rupte din soare, ca Ea... ca Ele... ca Ielele. Probabil de aceea toate aceste femei minunate au propus sa-i inchinam Iei o sarbatoare chiar de ziua Ielelor. De Sanziene.
     De cativa ani, pe 24 iunie (ziua Zanelor dezlantuite din padurile noastre) este omagiata ia - sute de femei o imbraca cu bucurie, cu emotie.
     In ie devii Ea, iar prin tine, ia devine vie.