Fiecare clipa e o asteptare, fiecare om este un asteptator, dar eu nu vreau sa vorbesc aici despre asteptarile epuizante, despre soarta Penelopei sau despre celebrul Sfantul Asteapta... Acum ma gandesc la magia asteptarii.
Ce poate fi mai frumos decat un sir de ciorapei ce-si asteapta cadourile? Poate eu asteptand revederea cu marea, eu asteptand sa plec intr-o mare calatorie... Asta e asteptarea divina cu emotia, cu fiorul, cu bucuria...
Imi amintesc de o alta asteptare minunata din copilaria mea. Un an, un an intreg am asteptat sa plecam intr-o excursie in Moldova. Copilarind in vremuri de-o saracie lucie, parintii au adunat intr-un an conserve, bonuri de benzina necesare marelui plan. La cateva zile deschideam dulapul cu provizii sa ma mai bucur, sa mai traiesc o portie de asteptare magica. In ajunul plecarii, inebunisem toti: tata si fratele meu umflasera saltelele si se intinsesera langa usa sa le verifice rezistenta. Sa se bucure de asteptare. Dulcea asteptare a marilor vacante. Sau a marilor iubiri.
Calatoria sau iubirea pot avea momente dezamagitoare, dar asteptarea nu te insala niciodata. Mi-a fost dor de ea. Ma bucur de ea cu toata fiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu