"Ateismul nu are sens. Cand ma uit la sistemul solar, vad pamantul aflat la distanta potrivita de soare pentru a primi cantitatea corespunzatoare de caldura si lumina. Asa ceva nu s-a produs din intamplare" - Sir Isaac Newton
Ai crede ca un pranz cu familia este cel mai linistiti lucru din lume, dar ai sa vezi cum iti ramane bucatura in gat cand, inocent, capsunelul tau te intreaba:
-Crezi in evolutionism sau creationism?
Dupa ce ai citit cateva carti, ai plans, ai ras, ai iubit, ai avut prieteni, ai mirosit flori, ai fost prin muzee, ai melodii preferate, parfumuri... nu poti decat sa raspunzi cu fermitate:
-Eu sigur nu ma trag din maimuta!
Dar copilul incepe cu "homo erectus si homo sapiens" - ca, nu stiu cum se face, la lectia asta a fost deosebit de atent - si e timpul sa-mi expun, ferm, teoria de mama (cea mai tare!). Omul alungat din rai desigur a involuat. Atat de singur, trist, macinat de remuscari, atat de slab, nu putea decat sa decada: fizic si psihic... A urmat un indelung proces de evolutie... continua inca...
Si apoi, daca, sa zicem, omul a evoluat din maimuta, de ce n-a mai evoluat nicio specie? De ce nu picteaza pestii? De ce nu scriu poezii caii? De ce nu compun arii vacile? Multe specii s-au adaptat, dar de evoluat - nici macar una. De ce a fost omul mai cu mot?
In plus, Mircea Eliade scria despre unele imagini comune tuturor civilizatiilor (care apar inclusiv pe portile maramuresene si pe vasele de lut de la Horezu): vita de vie ce urca la cer, scara la cer, sarpele cosmic - numite de el Axis Mundi - adica ceva-ul care leaga pamantul de cer - ceva-ul numit de catre oamenii de stiinta ADN - legatura noastra cu Cerul.
Ca sa fiu impartiala, am citit "Dumnezeu - o amagire", de Richard Dawkins, renumit biolog evolutionist, cunoscut si sub numele de "rottweiler-ul lui Darwin". Autorul promitea ca la sfarsitul lecturii te vei simti liber, fericit ca nu exista un Dumnezeu asupra ta. Dar ideea aceasta nu m-a facut nici bucuroasa, nici mai libera... Fara Dumnezeu, alaturi de oameni "fara niciun Dumnezeu", ma simt in pericol, coplesita... un animal care va fi ucis de alt animal... mai puternic.
Ca om, creatie divina, ma simt ocrotita de un Tata, ghidata, inteleasa, subtil sfatuita...
Si apoi, cat de evoluat ar trebui sa fie un maimutoi ca sa compuna asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu