In ultima vreme, m-a bantuit intrebarea lui Moromete (de! dau fuga la literatura): "Cum sa traiesti daca nu esti linistit?". Cum sa te bucuri de vant, frunze, gutui, surasuri cand avioanele se prabusesc, oameni sufera cumplit, iar orasul tau de suflet e zguduit de teroare?
Desi stiu despre zicala tibetana: "Nenorocirea trebuie sa fie folosita ca o sursa de putere", desi stiu ca in incercari/suferinte se ascunde o taina - nu pot, nu pot sa nu ma intristez. In plus, nu pot sa fiu nici o jalnica mangaietoare, un avocat al lui Dumnezeu in fata omului care sufera...
Nu pot decat sa ma gandesc - oare nu ne planificam incercarile inainte de a ne intrupa? Inainte de a ne naste? Sufletul dumnezeiesc nu-si face un plan: "Ce sa traiesc pe Pamant pentru a atinge absolutul?". Acest gand ma face sa trec peste atata suferinta... Cele mai curajoase suflete aleg constient suferinta, fizica si psihica, pentru a straluci puternic si curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu