duminică, 22 noiembrie 2015

Timp de...

     "Timpul este suficient pentru cei care chiar il folosesc." - Leonardo da Vinci
     Timpul e nesfarsit, dar, iata, noi nu avem timp. Matematic: lucram 8-10 ore pe zi, dormim 8, tot ne mai raman 6 la dispozitie. Inainte de a ni le darui, sa facem lista prioritatilor - in functie de ce ne face buni si fericiti.
     Ce ma face bun si fericit? Sa ma plimb? Sa cos? Citesc? Gatesc? Frec podele? Sa scriu? Sa ma joc? Sa ma vait? Sa ascult muzica? Sa ma intalnesc cu cei iubiti? Sa fac sport? Sa invat? Sa urlu? Sa ma cert? Sa fac aranjamente florale? Sa ma uit la filme?
     Daca mie-mi place sa stau cu ochii in tavan, sa dorm, sa citesc, sa fac smotru - nu ma mai pot plange ca n-am timp sa fac sport, de exemplu. Am ales cu ce sa-mi petrec timpul. Asadar - nu inseamna ca n-am timp, ci ca am ales, ca un om constient ce sunt, cum sa-mi petrec timpul.
     Zicea P. Coelho "Intr-o zi te vei trezi si vei constata ca nu mai ai timp sa faci ce ti-ai dorit. Fa ceea ce-ti doresti acum!" Adevarat imperativ "fa!".
     Am intotdeauna timp sa stau de povesti si sa ma uit la filme cu ai mei, sa citesc, sa fac "ceva bun", sa pun vin la fiert (si sa-l beau), sa ma plimb, sa ma instruiesc, sa-mi aranjez confortabil casa, sa-mi fac planuri (si sa le duc la bun sfarsit), sa-mi ingrijesc florile, hainele, asternutul, sa rad, sa ma rog, sa beau cafea, sa atipesc, sa astept prima ninsoare.
     Nu mai am timp sa ma enervez, sa rascolesc dureri trecute, sa investesc in oameni care nu ma iubesc, sa dorm in nestire, sa barfesc, sa ma vait de cate-n luna si stele, sa ma uit la stiri, la Maruta.
     Peste toate se asterne praful - pe podelele pe care le tot stergi, pe geamuri, flori, ziduri. Pe bucuriile tale niciodata. Fa-ti timp pentru bucurii. Acum.
     Avem timp sau timpul ne are pe noi?


miercuri, 18 noiembrie 2015

"Cum sa traiesti daca nu esti linistit?"

     In ultima vreme, m-a bantuit intrebarea lui Moromete (de! dau fuga la literatura): "Cum sa traiesti daca nu esti linistit?". Cum sa te bucuri de vant, frunze, gutui, surasuri cand avioanele se prabusesc, oameni sufera cumplit, iar orasul tau de suflet e zguduit de teroare?
     Desi stiu despre zicala tibetana: "Nenorocirea trebuie sa fie folosita ca o sursa de putere", desi stiu ca in incercari/suferinte se ascunde o taina - nu pot, nu pot sa nu ma intristez. In plus, nu pot sa fiu nici o jalnica mangaietoare, un avocat al lui Dumnezeu in fata omului care sufera...
     Nu pot decat sa ma gandesc - oare nu ne planificam incercarile inainte de a ne intrupa? Inainte de a ne naste? Sufletul dumnezeiesc nu-si face un plan: "Ce sa traiesc pe Pamant pentru a atinge absolutul?". Acest gand ma face sa trec peste atata suferinta... Cele mai curajoase suflete aleg constient suferinta, fizica si psihica, pentru a straluci puternic si curat.