"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte"
(Tudor Arghezi - "Niciodata toamna")
Dar nu vreau sa vorbesc acum despre acele tristeti nelamurite, spaime nebanuite, ci despre toamna aurie, toamna oamenilor buni, care vine cu bucurie, datini, obiceiuri, pelerinaje, cu miresme bogate si cu cele mai fascinante culori.
Cand melancolia si dorul de moarte dau tarcoale, e bine sa te plimbi prin viile fosnitoare, sa vezi ici si colo "strugurii lui Dumnezeu" - simbol al credintei trainice. Ce poate fi mai induiosator decat acesti struguri lasati in vii pentru Dumnezeu? Pentru Dumnezeu care vine - poate in zori, poate seara tarziu - sa mangaie si sa binecuvanteze urmele noastre.
Cand fricile te bantuie, e bine sa te alaturi oamenilor ce aprind focuri pana la cer in ajunul zilei de Sfantul Dumitru...
Si ce daca soarele se va ascunde in neguri? Zeci de dovleci de aur, nenumarate gutui, infinite boabe de porumb si focul din soba ii vor tine locul. Si in schimbul miresmelor salbaticelor flori, vom avea aroma merelor coapte, a vinului fiert si a busuiocului de la icoane.
Toamna inseamna ardei copti, zacusca savuroasa, mere, "pere in panere" si multa munca ce te salveaza de nesuferitele tristeti. Toamna inseamna sa te strangi infigurat si sa citesti cea mai frumoasa poveste.
Ca sa iubesti toamna si sa nu te potopeasca mohorala, gandeste-te ca acest anotimp seamana cu noi - cand mai suparata, cand mai calda, dulce, cand indecisa, cand rece si nostalgica... Si aidoma noua are ceva de daruit.
P.S. Toamna vine si la Paris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu