Ulita copilariei

     Am tot prezentat/gatit bucate exotice, dar cea mai gustoasa mancare ramane cea facuta de bunica mea in vacantele de vara, la tara...
     Ati vazut cum curge mierea?
     Asa curgeau zilele vacantei de vara... luminoase, de aur, dulci, bogate, inmiresmate, dense... ca mierea...
     Uneori, dimineata, bunica ne gatea - "jumari" - o mancare savuroasa pe care si eu le-o gatesc copiilor. Fierbea malai cu lapte dulce, adauga un varf de lingura de unt (cu 100% grasime, facut de ea, gustos-gustos!) si doua-trei oua. Obtinea un deliciu... Asa de simplu, dar asa du bun.
     Gustul acestui fel de mancare imi readuce in minte zilele copilariei... Imi dau seama ca nu faceam nimic special, dar ce fericita eram! Citeam pe slaiul salii, la umbra vitei de vie, jucam Tipi-Tip si Momo-Momo cu fratii mei (de fapt, mereu jocul se termina pana sa inceapa - pregatirea era cea mai interesanta), mai culegeam cate-o pruna/zarzara, ne amuzam cu varul Catita ce ne aducea zilnic cele mai fantastice insecte din lume (oare unde le gasea?), vorbeam cu "fata cu calul", mergeam la rau, la scalda, iar seara, inainte de culcare, ascultam un sfert de ora (atat era programul) "muzica usoara" sau teatru radiofonic (din distributia pieselor - remarcasem ca nu lipsea, din rolurile secundare, "Gheorghe Pufulete" - devenit o celebritate in cercul nostru).
     Mai putem "taini" mult despre copilarie, caci intoarcerile acolo sunt adevarate revigorari spirituale... E bine sa pastram in sufletul nostru o ulita/ulicioara care sa duca direct in miezul de miere al copilariei unde ne asteapta o bunica cu mancare gustoasa...