Simt ca traiesc doar calatorind...
Munca, cititul, lenevitul, joaca nu fac niciodata cat plecatul hai-hui.
Mi-ar placea sa am bani astfel incat sa nu fie necesar sa-mi fac planuri de calatorie...
Sa plec spre Colmar, dar sa-mi vina gust si miros de mare si sa alerg la mare, apoi sa simt protectia unui sfant si sa pornesc spre el in pelerinaj, sa vreau sa vad stelele desertului si sa le vad, si sa beau sampanie la Paris si sa o beau, si sa mananc miel in Kazaviti...
Nu m-as opri nicicand... Calatorind am impresia ca raman tanara si frumoasa, ca sunt stapana timpului. Ca sunt mult mai inteligenta, mai prietenoasa, mai optimista... Ca pot sa iubesc pana-mi plesneste inima... Si chiar mai mult..
Idolii mei sunt cei care si-au luat avutul in spate si au plecat in lume. Calatoria te face liber: nu mai esti profesoara, platitoare de datorii la banca, gospodina... Doar o inima plina de emotii intr-o lume mare, frumoasa, fascinanta, plina de mistere... O lume pe care sa o descoperi. Iata unde as pleca in clipa asta minunata: sa beau un vin pe strazile Colmarului, sa urc pe colinele Atenei, sa ma pierd prin orasul albastru din Maroc... as bea cafeaua in desert, m-as desfata pe coasta Amalfi, as casca gura prin Florenta, as canta colinde la Praga, si de revelion as fi la munte - intr-o cabana potopita de zapada.
