Hai-hui

     In viata mea de dinainte am fost nomad si nu mi-a trecut.
     Simt ca traiesc doar calatorind...
     Munca, cititul, lenevitul, joaca nu fac niciodata cat plecatul hai-hui.
     Mi-ar placea sa am bani astfel incat sa nu fie necesar sa-mi fac planuri de calatorie...
     Sa plec spre Colmar, dar sa-mi vina gust si miros de mare si sa alerg la mare, apoi sa simt protectia unui sfant si sa pornesc spre el in pelerinaj, sa vreau sa vad stelele desertului si sa le vad, si sa beau sampanie la Paris si sa o beau, si sa mananc miel in Kazaviti...
     Nu m-as opri nicicand... Calatorind am impresia ca raman tanara si frumoasa, ca sunt stapana timpului. Ca sunt mult mai inteligenta, mai prietenoasa, mai optimista... Ca pot sa iubesc pana-mi plesneste inima... Si chiar mai mult..
     Idolii mei sunt cei care si-au luat avutul in spate si au plecat in lume. Calatoria te face liber: nu mai esti profesoara, platitoare de datorii la banca, gospodina... Doar o inima plina de emotii intr-o lume mare, frumoasa, fascinanta, plina de mistere... O lume pe care sa o descoperi. Iata unde as pleca in clipa asta minunata: sa beau un vin pe strazile Colmarului, sa urc pe colinele Atenei, sa ma pierd prin orasul albastru din Maroc... as bea cafeaua in desert, m-as desfata pe coasta Amalfi, as casca gura prin Florenta, as canta colinde la Praga, si de revelion as fi la munte - intr-o cabana potopita de zapada.

Nostalgia

     "Nostalgia e pretul pe care il platim pentru ca am fost candva fericiti."



     De ce oare marea are acest efect asupra mea? De fiinta pe care o cunosc de la inceputul lumii, care intelege ce nici mie insemi nu-mi recunosc.
     De ce oare nu locuiesc intr-un sat de pescari pe o insula cu pini si maslini?
     N-am nimic cu micul meu oras regal - dar n-am apusuri dramatice, infinit albastru si nimeni nu-mi saruta atat de bland gleznele - ca marea...
     Chiar nu sunt trista, chiar m-am readaptat la energiile gliei natale si chiar voiam sa scriu despre ghidusiile - nebuniile - bucuriile - energia grupului meu, dar departarea de mare..., despartirea... m-au coplesit... Si-a iesit - ce a iesit: nostalgia cu care platesc fericirea imensa de la un tarm de mare...

Dulceata amara

     Cand eram mica un unchi de-ai mei imi zicea ''dulceata amara''. 
      Normal ca habar n-aveam de intelesul acestui oximoron...Ma gandesc ca eram o pice razgaiata,dar,ca toti copiii si-un pic dulce..
     Azi -22 iunie-miercuri-inainte de vacanta mare-expresia capata alt sens.
     Aceste ultime zile de scoala=dulceata amara.Au in ele aroma verii,a linistii,a libertatii,a diminetilor cand bei cafeaua pe-ndelete,a pisicelii,au in ele mirosul marii si fierbinteala nisipului.Si mai pastreaza inca amarala regulilor,datoriei eficient facute,izul cataloagelor,mohorala cancelariei...
     22 iunie-dulceata amara...

Numai in orasele mici...

     ....poti sa cumperi pe datorie, te saluti cu aproape toata lumea, cersetorii stiu ce meserie ai, stii fiecare groapa din asfalt, ajungi repede in punctele de interes, afli ce a baut fiul tau inainte sa ajunga acasa...
     ...oricine stie de unde si cat a costat...,lumea socializeaza printre rafturile de la supermarket, vanzatoarea,care ti-a fost colega de generala, te intreaba ''Faci chef?''-privind spre sticla ta de vin...
     Numai in orasele mici ii spui fetei tale ce tocmai se pregateste de o iesire cu gasca''Vezi ce faci ca doamna x e cu ochii pe tine...''-pentru ca are ea bafta asta -de a se intalni cu doamna x cand ii e lumea mai draga.
     Dar...nimic nu se compara cu intalnirea dintre un elev inocent de clasa a 9-a si profa lui...
     Unde ?La restaurant- singurul de Doamne-ajuta.
     Socul de a-ti vedea profa mancand. chiar BAND un gin ,e atat de mare incat bietul elev cu ochii holbati pare un peste pe uscat ce tot deschide si inchide gura...

Cand trece vremea...

     ''Daca am putea redobandi intransigenta tineretii, mai mult decat orice , ea s-ar indigna de ceea ce am devenit...'' Andre Gide
     Tineretea e navalnica si dura...
     Tinarul se revolta si judeca situatiile gri , ambiguitatile,compromisul, slabiciunile...Il supara si le condamna pentru ca inca nu a fost pus in situatia respectiva.Nu a avut timp sa le traiasca...
     Dupa ani lucrurile stau altfel...
     Intransigenta paleste deoarece imbatranind e imposibil sa nu fii pus in situatia de a iti calca orgoliul,de a trece cu vederea,de a face un compromis, de a inchide ochii.
      Viata te invata sa nu arunci cu piatra caci toate pietrele se vor intoarce si te vor coplesi cu loviturile lor...
     E foarte usor sa fii corect cand inca n-ai trait nimic...

Macar de Pasti...

     Poezie sufista dintr-un discurs al scriitoarei Elif Shafak...
     "Haideti sa fim macar o data prieteni ,
     sa ne facem viata mai usoara ,
     sa fim iubiti si sa iubim....
     nimeni nu va mosteni pamantul..."

Femeia pacatoasa

     De ce o iubeste Domnul Iisus pe femeia pacatoasa...
     Femeia pacatoasa dispretuita de toti, socotita impura, capabila sa-i contamineze si pe ceilalti cu pacatul ei mizerabil...
     ...cauta
     ...daruieste (mir)
     ...nu cere nimic
     ...regreta
     ...plange
     ...se smereste
     ...nu se scuza
     ...calca peste toate prejudecatile si se arunca la picioarele lui Iisus
     ...nu ii este rusine de judecata celorlalti
     ...crede ca va fi iertata
     "Credinta ta te-a mantuit, du-te in pace".

Cele mai frumoase femei din lume...

     Cele mai frumoase femei din lume nu pot fi decat scriitoare, actrite, regine si... noi toate.
     Frumoasele mele sunt femei care m-au influentat si impresionat prin ceea ce au scris, prin felul cum arata si cum traiesc. Desi nu le-am intalnit niciodata, le socotesc prietenele mele.
     Pe primul loc se afla femeia a carei carte m-a tulburat enorm: EMILY BRONTE.

     A murit la doar 30 de ani, dar a scris fascinanta "La rascruce de vanturi". Imi doresc atat de mult s-o imbratisez pe Emily... poate... candva...
     Urmeaza sora ei, CHARLOTTE BRONTE, autoarea altei carti pe care o iubesc: "Jane Eyre". Frumoasa prin curaj si talent, prin felul de a gandi: "Monotonia si moartea imi par unul si acelasi lucru".

     Frumusetea este a femeilor libere, puternice si curajoase, este a minunatei JANE AUSTEN, a carei carte, "Mandrie si prejudecata", am citit-o de nenumarate ori. Nu ma plictisesc niciodata de fetele Bennet.

     Una dintre cele mai frumoase femei din lume e desigur COCO CHANEL. Frumoasa pentru ca a indraznit sa fie altfel, sa fie misterioasa, fascinanta si eleganta. Frumoasa ca a gandit pentru ea insasi si a crezut ca moda are de-a face cu felul in care traim, cu ideile noastre.

     Topul frumoaselor mele continua cu superbele italience: SOPHIA LOREN si MONICA BELLUCCI. Talentate, voluptoase, feminine. Si deosebit de inteligente. Ambele degaja un sarm autentic pe care Sophia spune ca-l datoreaza spaghetelor: "Tot ceea ce am se datoreaza spaghetelor". Asadar, nu operatiilor, antrenamentelor, banilor...
     Pe spaghete, fetelor!

     Sfatul Monicai imi merge direct la suflet: "...mancati sanatos, beti moderat, faceti sex frecvent si radeti mult. Restul vine de la sine".

     O iubesc pe QUEEN LATIFAH! Desi rubensiana, este seducatoare: se misca increzator, provocator. Se imbraca fermecator, rade de te copleseste, iar in "Last Holiday", nu se sfieste sa manance copios si sa creada ca visul se intrupeaza: "Visele devin realitate cand ne punem mintea cu ele".

     Dintre favoritele mele nu putea lipsi MARIA A ROMANIEI: sotie, mama, iubita, femeie cu slabiciuni, dar mai ales REGINA. A iubit viata, dar si-a iubit si tara. Ar trebui sa fie materie de studiu pentru toate doamnele din politica de azi.

     AUDREY HEPBURN e frumusetea insasi! Atat de delicata, de fragila si totusi o forta. Este incarnarea stilului: lux, discretie, calm si voluptate.
     Perfectiune, numele tau e Audrey Hepburn.
     "Poti afla mai multe despre o persoana din ceea ce spune ea despre ceilalti decat din ceea ce spun ceilalti despre ea." - sustine Audrey. Asadar, fara impunsaturi, barfe. aluzii indiscrete. Toate mizeriile pe care le spui despre ceilalti iti intuneca stralucirea.

     Inchei cu fermecatoarea ELIF SHAFAK. "Literatura trebuie sa ne duca dincolo de toate. Daca nu reuseste, atunci nu e literatura de buna calitate." Cartile ei m-au purtat dincolo de toate: "Onoare", "Lapte negru", "Bastarda Istanbulului", "Ucenicul arhitectului", dar mai ales miraculoasa "Cele 40 de legi ale iubirii".
     Elif e frumoasa frumoaselor si una dintre cele mai mari scriitoare contemporane. Ma simt atat de mandra ca traiesc in aceeasi lume cu ea.

     In aceste femei vad FRUMUSETEA, frumusetea adevarata - semnul lui Dumnezeu pe orice e viu.

Subtilitatea tiranilor de azi

     De-a lungul timpului, toti tiranii, indiferent de rasa/religie/varsta au avut ceva in comun: ura fata de carti.
     Oare de ce? Cartile sunt extrem de perfide, de periculoase: stimuleaza gandirea. De exemplu, in zilele noastre, liderul religios iranian sustine ca "unele carti sunt periculoase asemenea drogurilor".
     Sa le distrugem asadar - odata cu ele nimicind si identitatea culturala, religioasa, etnica sau politica.
     Asta se intampla in tari cu regim politic/religios opresiv, dar ce ne facem in tari in care bibliotecile si librariile sunt deschise, dar putini le trec pragul? Azi traim ceva cu totul uluitor: nu se mai ard carti pentru ca nu le mai citeste nimeni. Cine mai da in dar o carte? Obiectele, google, facebook... ne atrag ca flacarile - fluturii.
     Tiranii de astazi s-au rafinat. De ce sa ardem carti in piata publica? Sa le dam circ! Sa le dam modele care n-au citit in viata lor o carte, dar uite ce bine traiesc, ce adulate sunt, ce de bani au! Idolii bagati pe gat copiilor nostri n-au pus piciorul in biblioteci, dar au masini, telefoane - uluitoare. Au atentia tuturor (ceea ce toti ne dorim), fara sa fi citit vreo carte.
     Si totusi, "cartile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca ingerii" - Andrei Plesu.
     Ca si trupurile, si mintile trebuie spalate. Zilnic! Apa e cartea! O minte nespalata pute! Oricate telefoane, haine, genti ti-ai atarna... tot nu acoperi mirosul mintii nespalate... Zambetul e tamp, ochii sunt goi si sufletul se balaceste in apele ignorantei... Puturoase ape...
     Nu citi totusi pentru a te instrui, pentru a te amuza, pentru a invata cuvinte noi, pentru a evada...
     Citeste pentru a trai!

Provocare in aprilie...

     Ti-ar placea sa te intalnesti cu tine insati ?
     Tu cu ale tale in fata ta ! La o cafea sau zi de zi ...
     Te-ai iubi ? Te-ai detesta? Te-ai enerva?
     Ar fi frumos ,plictisitor sau groaznic sa-ti petreci timpul cu ticurile tale ,strambaturile tale ,cu surasul si glumele tale ?

O fi adevarat?

     O fi adevarat ca "Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"?
     Timp indelungat n-am vrut sa cred in acest proverb traind cu miresme tari de tipul: "Binele atrage binele", "Binele este puternic si triumfator"... dar (mereu apare un "dar" care te pune pe ganduri si care pana la urma ajunge "un dar/cadou").
     Dar... s-a intamplat ca unele persoane din jurul meu carora le zambisem, pe care le incurajasem, carora chiar le facusem un bine - sa ma faca nefericita. E vina lor? E adevarat ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti?
     Nu! E vina mea.
     In primul rand, am uitat ca atunci cand faci un bine sa nu astepti nici macar un multumesc.
     In plus, binele facut trebuie uitat imediat, binele primit trebuie tinut minte.
     Si - nu in ultimul rand - e vina mea ca n-am lasat sa moara relatiile goale din propria viata. M-am balacit in "prietenii" desarte, neziditoare. Nu le-am lasat sa moara - nu ma lasa sa traiesc. Era normal ca mentinand niste bule de sapun ca pe daruri adevarate, acestea sa mi se sparga in fata, sa ma sperie, sa ma enerveze.
     Asa ca... ce-am construit in trecut traiesc azi, dar (din nou "dar") viitorul  se contureaza chiar acum. Asadar, sa curat locusorul meu drag de toti cei care ma fac nefericita. Chiar si de cei care imi zambesc sarcastic. Si dupa ce fac aceasta minunata curatenie, dupa ce o sa-mi asum responsabilitatea pentru toti oamenii din viata mea... desigur, o sa-mi infloreasca pomii.
    

''Cine este Malala?''

     O intrebare inocenta, o cautare pe Google si afli usor ca este o copila nascuta in 1997 in Pakistan.
     Din pacate aceasta intrebare a avut o urmare dramatica-pe 9 octombrie 2012 a fost pusa unor copii ce se intorceau cu un autobuz de la scoala... SCOPUL? Nimicirea unei fetite de 15 ani ce nu-si dorea decat sa mearga la scoala.
     In timp ce destul de multi elevi se plang de orar, teme, urasc sa citeasca, isi detesta profesorii si ironizeaza scoala - in Pakistan o fetita de 15 ani este impuscata in cap pentru ca vrea teme, vrea sa citeasca. Vrea la scoala.
     Oare numai traind intr-un mediu barbar, crud, feroce - se poate aprecia educatia?   
     Desigur - nu, insa consider ca toti rasfatatii soartei ar trebui sa afle de suferintele fetelor in Pakistan. Si de Malala, vocea lor.
     In 2009 - Malala - sub pseudonim - scrie un blog despre situatia fetelor din tara ei. Doar un copil - dar intelege puterea cartilor si frica talibanilor de educatie. Si de femei.
     Din pacate, in 2012, situatia devine neagra: se interzice cu desavarsire accesul femeilor la educatie. Copilul de 15 ani nu renunta - si talibanii nu au decat o singura solutie: uciderea ei. Astfel, va fi impuscata in cap in autobuzul ce o aducea de la scoala. 9 octombrie, 2012.
     Se pare ca acolo sus, Cineva iubeste femeile si educatia: ca prin minune, fetita scapa.
     La 17 ani, e cea mai tanara femeie care primeste un premiu Nobel. Pentru pace.
     Malala are 19 ani.
     Nu se mai teme nici de moarte.
     E cea mai puternica si mai curata femeie de pe pamant.
     Pentru mine - un ideal. Imi doresc sa o descopar pe Malala din mine.
     Si as vrea sa o cunoasca toti plangaciosii si nemultumitii - sa afle cat sufera altii pentru ceea ce ei au si nu apreciaza: respect, educatie, posibilitatea de a vorbi liber, de a citi, de a munci...
     "Pot impusca un corp, dar nu imi pot impusca visurile." - Malala

P.S. La multi ani tuturor femeilor puternice din viata mea.

(Re)Increderea in firul magic

     O magie e insasi rezistenta acestui fir: 8000 de ani - au disparut pamanturi, neamuri, imparati si oameni simpli, s-au refacut aliante si granite, s-au transformat limbile pamantului, au ars biblioteci, s-au scris mari povesti, omul a ajuns in spatiu, a descoperit stele si atomi... Martisorul a ramas.
     Ceva atat de simplu, atat de banal pentru omul modern sofisticat, si totusi cata putere!
     Martisorul - limpezeste mintea, aduce in trup si suflet puterea primaverii, bucuria ierbii, a mugurilor, a bazaitoarelor insecte.

     Se spune ca trifoiul este singura planta luate de Eva din rai. O primavara frumoasa si un trifoi cu patru foi pentru noroc!

Femeie draga...

     Ni s-a spus secole de-a randul ca suntem niste flori. Magulitor? Poate la prima vedere - frumoase si stralucitoare, parfumate si delicate... Ca niste flori. Dar, in esenta, floarea e frumusete efemera, e fragila - poate fi usor rupta, aruncata si... inlocuita cu un boboc.
     Ni s-a spus secole de-a randul ca femeia este zeita caminului. O zeita cu zeci de brate care spala, calca, gateste, face teme cu copiii, coase, intinde rufe, face piata, curata plantele, freaca podelele, baile, schimba lenjeriile... Si mai ciudat e faptul ca unele femei se mira cand aud de vreun barbat ca-si ajuta sotia - Si-au luat asa de in serios rolul de zeita cu zeci de brate, incat ii pun in carca femeii toate activitatile casnice, uitand (oare cum? oare de ce?) ca femeia nu mai e demult casnica, aduce si ea bani in casa, ca se speteste si ea la serviciu avand tot dreptul sa se relaxeze cu picioarele pe masa si un pahar de vin alaturi.
     Femeie draga, traiesti o poveste. Povestea ta. Fii eroina povestii tale!
     Asadar...
     ...nu renunta la visuri, sunt o forma de planificare.
     ...nu te transforma intr-o consumatoare fara creier.
     ...dezvata-te sa fii "o floare", o "zeita a casei".
     ...invata-ti fiul, fratele, sotul sa se implice, sa spele vase, sa calce, sa dea cu mopul. Cert - mai intai vor fi furiosi, dar vom ajunge sa ne iubim. Din nou. Mai mult.
     ...nu pastra nimic pentru ocazii speciale. Acum e o ocazie speciala!
     ...nu incerca sa controlezi totul.
     ...nu devenii barbatul pe care doresti sa-l ai ca sot.
     Si nu uita: ceea ce e mai frumos de-abia acum urmeaza.

Mereu despre iubire

     E foarte bine ca sunt zile in care se sarbatoreste iubirea,dar cred ca nu are nevoie de sarbatori.EA trebuie traita.
     Pentru mine, iubirea inseamna sa il am si pe el, sa ma am si pe mine. Adica iubirea ma ajuta sa fiu eu insami - fara masti, farduri, teatru, jocuri, exagerari: eu cu toate ale mele.

Intrebari in asteptarea primaverii...

     Oare cand am pierdut indemanarea "de a uita de sine"?
     Oare cand am trecut granita in tara crisparii, grijilor, nesomnului?
     Am fost vreodata atat de vie, complet absorbita de joc incat sa uit de tot si toate?
     E adevarat ca prin lectura, muzica, film, te mai ridici din glod, dar as vrea sa regasesc acea bucurie-detasare a copiilor care se joaca fara a se gandi la mancare sau ca se murdaresc sau ca rad prea tare... S-a pierdut acea traire pentru totdeauna? Starea de joaca eliberatoare mai poate fi simtita la maturitate?

Blazare

"Gaina oua iar,
Si-l invelea in ziar.
"Un ou e munca, draga,
Nu cumva sa se sparga."

Grivei stia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar il manca, cu ou,
Zicand: "Nimica nou"
("Blazare" - Marin Sorescu)

     Cei mai multi suferim de boala acestui caine. Boala secolului - blazarea.
     Oare cum ajungem sa fim atat de plictisiti, sa nu ne mai entuziasmeze nimic?
     Uite o reteta simpla:
-nu pune nimic la indoiala (crede si nu cerceta)
-nu-ti exprima sentimentele, sa nu fii considerat un ciudat
-nu calatori, e periculos - si-apoi, ce sa vezi?
-fii pesimist
-refuza sa faci complimente
-fii nemultumit
-incremeneste in rutina, ca rutina e buna - reduce stresul, dar reduce si bucuria
-critica-i pe toti
-nu deschide nicio carte. nicio revista. niciun ziar
-butoneaza telecomanda
-nu cheltui prosteste banii iesind in oras cu prietenii
-nu-ti deschide casa pentru nimeni, ca abia ai dat cu mopul
-nu-ti lua animale infecte
-nu cauta nimic. cautarea e rea.
-nu te juca. e infantil
-critica din nou
-nu bea vin, nu manca ciocolata
-nu iesi din carapace, ca rad altii de tine
-departeaza-te de ceea ce-ti place. pai, ce zic oamenii?
-nu iubi oameni mai destepti ca tine. fii cel mai destept din viata ta!

     "A trai, a muri: acestea nu-s decat consecinte a ceea ce ai construit." ("Eleganta ariciului" - Muriel Barbery)

Surprize

     Omul-cea mai bizara fiinta din Univers...
     Un exemplu?
     In cea mai mare parte a timpului isi doreste o schimbare, varietate, bogatie de trairi. O surpriza. Si, bineinteles, surptiza vine, ca de! Universul ce treaba are? asculta, asculta si implineste.
     Doar ca, de cele mai multe ori surptiza e... surprinzatoare! Adica ceva ce nu vrem - o problema. Ne dorim schimbari, surprize -  ne asteptam la ceva placut, mangaietor, parfumat. Si vine ceva zguduitor.
     Oricum, tot ce se intampla in viata noastra are un sens - "Nu trebuie sa-ti fie frica de nimic in viata. Trebuie doar sa intelegi." - Marie Curie
     Altcineva spunea ca ceea ce traiesti nu este ceea ce ti se intampla, este ceea ce faci cu ceea ce ti se intampla. Asadar transforma orice in bucurie. Poate vei fi intrebat vreodata: "Ai gasit bucurie in viata?", "Viata ta a adus bucurie altora?" Si in functie de raspuns ti se va deschide Usa...

"Relief au numai lucrurile negative"

     Spunea pe undeva Marin Preda ca "relief au numai lucrurile negative", in timp ce frumosul si bucuria se dizolva ca baloanele de sapun.
     Oare de ce tot ceea ce ne invenineaza prinde radacini in sufletul nostru, in timp ce binele piere? De ce luptam din greu cu raul si nu ne straduim sa cultivam binele?
     Traind un eveniment negativ, avivam un cocktail de emotii otravite: frica, furie, vinovatie, ura, dezgust, neputiinta, rusine, dispret... Toate acestea sunt asa de puternice - ca o lava ard si distrug... si, conform unui psiholog, John Gottman, e nevoie ca evenimentele luminoase sa fie de cinci ori mai multe pentru a birui o singura traire intunecata.
     Asadar, sarcina unui om intelept nu e sa caute dragostea/fericirea/armonia, ci sa caute si sa gaseasca toate otravurile, obstacolele, temerile din sufletul sau pe care le-a ridicat impotriva Binelui.

"Castelul de sticla" de Jeannette Walls

     Stiam de cand imi iubeam parintii si fratii ca nu voi fi niciodata libera cu adevarat. In timp, mi-am pierdut orice farama de libertate - din cauza/gratie copiilor mei.
     "Atasamentul este originea si radacina suferintei." spune Buddha si e clar ca libertatea e celor mai multi inaccesibila.
     Dar sa ajung sa detest libertatea... nu credeam.
     Jeannette Walls, cu romanul autobiografic "Castelul de sticla", m-a determinat sa vad cum libertatea unora poate fi povara altora. Mai clar: povara libertatii parintilor este purtata de cei patru copii, printre care si Jeannette.
     Daca era doar fictiune - nu m-ar fi tulburat atat. Cum poti sa fii liber de familia ta? de copiii tai? de rosturi vechi si stravechi.
     Libertatea inseamna sa nu ai responsabilitati, termene, sa nu ai legaturi cu societatea meschina, sa te arunci in aventuri, pasiuni si iluzii. Dar in acelasi timp, libertatea inseamna sa nu ai mancare, casa, bani, apa curenta, haine...
     Ceea ce m-a linistit a fost tonul nedrepesiv, neincrancenat al eroinei, faptul ca nu acuza, nu condamna. Apreciaza - inclusiv bizarul dar de Craciun din partea tatalui ei.
     Am inteles ca libertatea vine doar prin muzica, literatura, calatorie... Cunoastere. Ca e ciudata si dureroasa in viata de zi cu zi.

Parinti si copii

     Tot vazand stirile despre familia din Norvegia careia i s-au luat copiii de catre stat din cauze nu prea clare... m-am gandit la statutul (!) meu de mama.
     Sunt o mama buna?
     Dar oare cine iti pune eticheta asta? Statul? Vecinii? Copiii tai? Parintii tai? Scoala? Posteritatea? Propriul suflet?
     Dintotdeauna relatiile parinti-copii au fost delicate si nu cred ca exista parinti/copii perfecti... Cred ca educatia se face in functie de personalitatea copilului - spun asta din experienta. Fiului meu - ca sa se linisteasca - ii citeam/spuneam/inventam povesti... Cuvantul era singura magie care il potolea. Aveam zeci de carti, reviste, brosuri cu povesti... Nu se plictisea niciodata oricat de lunga ar fi fost istorisirea... Dar cu fata mea acest lucru n-a functionat. Cum incepeam povestea, ma intrerupea: "Pe asta o stiu". De la cea mai frageda varsta, ea stia toate povestile. Inca de la primul sunet! Magic, nu?
     Ma gandesc ce-ar fi zis autoritatiile norvegiene de unele dintre metodele mele neortodoxe de educatie? Cand fiul meu avea trei-patru ani, faceam focul intr-o soba de teracota a carei usa devenea incandescenta si de care el era de-a dreptul fascinat. Voia sa o atinga! Va imaginati stresul meu? I-am tot explicat ca se arde, ca face buba, ca mergem la doctor... Cum prindea un moment (se mai duc si mamele la... nu?), era langa soba. M-am gandit ca trebuie sa invete controlat - prin experienta directa - asa ca i-am atins un degetel de soba (nu de usa incandescenta care-l fascina)... A plans vreo 10 minute, dar focul a incetat sa fie un miraj.
     Asadar trebuia sa-l las sa se arda ca sa nu-i stirbesc curiozitatea, autoritatea, demnitatea... sau sa prefer un rau minim pentru a-l invata - sub supraveghere - ca focul e rau?
     Chiar nu stiu...
     Vorba aceea: "Inainte de a ma casatori, aveam sase teorii pentru cresterea copiilor, acum am sase copii si nicio teorie".
     Eu zic sa nu asteptam ca... adormita din padurea frumoasa... sa ne trezeasca psihologi, consilieri, supernnany, pedagogi cu T diplome, si sa ne spuna cum sa ne crestem copiii. Sa ne bazam pe intuitie, pe iubire si pe principiul "ce tie nu-ti place, copilului nu-i face". Iti place sa fii plesnit in public, insultat? Iti place sa te imbraci gros daca ti-e cald? Sa mananci terci (la propriu)? Sa dormi cand debordezi de energie? Asadar - dragoste si intelegere (empatie). Dar trebuie inteles ca nici autoritatea ce presupune iubire si bun simt nu e o trauma. Daca se da de pamant, urla si loveste - o "lipa" (vorba unei prietene) nu-i strica. Dar "o lipa" nu inseamna bataie si bataia nu e rupta din rai. Sau daca e rupta, probabil ca nu e buna si d-aia a fost aruncata. Ca un gunoi.
     Am trait intr-o familie in care nu s-a mers dupa principiul: "Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul" si sunt un adult frumos (zic si eu). Nici eu n-am fost de acord ca "unde da mama creste", nu de alta, da rn-am vrut sa aiba copiii mei fundu' cat China... Totusi, am fost o calauza, un far in bezna, o MAMA - nu o prietena cu care faci nebunii, ci mama care te iubeste si cand gresesti, si cand esti genial, care nu incurajeaza isteria, prostia si lenea.
     Un parinte e un om si mai poate gresi, dar sa nu se balaceasca in greseala: violenta fizica/verbala, delasare, indolenta.
     Fericirea pentru o mama este cand baiatul tau iti spune "As vrea sa fiu un parinte ca voi".

Clarificari

     Anul 2016 a inceput sub semnul Creativitatii.
     In primul rand, am primit o carte despre cultivarea creativitatii, apoi am vazut un film despre o tipa care scrie un blog - cu toate riscurile: descurajari, lipsa comentariilor, neintelegeri, frustrari...
     Una peste alta, am inteles ca importanta este bucuria cu care faci ceva, nu neaparat rezultatul. Nu scriu in niciun caz lucruri atat de memorabile incat sa schimb viata cuiva, n-am nici stil desavarsit - scriu pentru bucuria mea si pentru a-mi clarifica unele nelamuriri. Sunt o persoana care prefera sa se exprime in scris, altfel neavand destul curaj sau abilitate. Scrisul mi se pare edificator. Si eliberator.
     Anul 2016 a inceput si sub semnul constientizarii taioase a trecerii timpului. Intr-o noapte alba-alba, am retrait senzatii de acum 20 si ceva de ani. Eram studenta in gazda la o baba absoluta (dar, hai, Dumnezeu s-o ierte!), ascultam radio in surdina, mi-era frica si, surpriza, nu puteam sa dorm. Ce inteleg de aici? Anii trec al naibii de repede si mie mi-e tot frica si nu pot sa dorm! Dezgustator! Daca tot e sa imbatranesc - incai sa ma aleg cu un folos: sa nu mai fiu "maliga" (vorba lu' tata) si sa-mi fac somnul de frumusete. La 20 de ani poate cearcanele sunt romantice, la 40+ - oribile!
     Anul 2016 a inceput si sub semnul incertitudinii: mai poti iubi persoane din viata ta care au gresit sau ai tu impresia ca au gresit? Iubirea si prietenia sunt stari care pot fi sterse usor sau trebuie racaite lasand urme vizibile sau trebuie pastrate cu grija ca ceva pretios care luceste in timp? De fapt, ce te impiedica sa treci peste... "o tradare" a cuiva pe care l-ai iubit/iubesti? Orgoliul - fiara care musca adanc. Nu te intrebi oare daca toate acestea n-au fost provocate chiar de tine? (cine seamana vant culege furtuna)... daca nu cumva le-ai hranit cu satisfactie, iar acum, cand buboiul s-a spart, mandria strange zabala si te mana sa-l acuzi pe celalalt? E mult mai usor sa condamni, sa te dai cu fundu' de pamant - decat sa recunosti ca tu ai provocat dezastrul.
     Asadar... primele concluzii la inceput de 2016:
     1) Chiar daca putin, foarte putin din ceea ce scriu e interesant pentru cineva, pentru mine totul e bucurie. Bucurie cand rememorez, cand ma documentez, caut imagini sau cantece, cand evoc oameni, intamplari, locuri.
     2) Frica e plictisitoare. Teama ca n-am talent, ca voi fi ironizata, criticata, marginalizata, teama ca altii o fac mai bine, ca sunt prea grasa, ca nu sunt o mama buna, teama ca dezlantui demonii adanci, ca sunt prea batrana, prea naiva, prea seaca, prea urata, stearsa, mediocra - la cos cu toate acestea. Raman doar bucuria si dorinta de a-mi lamuri gandurile prin scrisul magic.
     3) In cele din urma... oricine a gresit trebuie iertat. Candva..., dar, daca se poate, cat mai repede. Si pana la urma, daca greseala e impotriva Universului - ea insasi il va pedepsi mult mai dureros decat o faci tu. Iar daca greseala e spre evolutia lui si a altora - nu e pacat?

     P.S.1 - Cartea de care vorbeam (si care a venit ea spre mine - ma rog, prin intermediul cuiva, nu ca prin farmec) este "Lectii de magie - Cum sa-ti cultivi creativitatea" de Elisabeth Gilbert. Iar filmul - "Julie si Julia" - ecranizeaza doua povesti reale din care se intelege: creativitatea (in orice domeniu) te salveaza de la o existenta anosta.
     P.S.2 - Visul (unul din nenumaratele) meu in 2016: sa cultiv lavanda.