"Frumusetea straluceste pretutindeni"

     Vremea si vremurile se tot duc, oamenii cladesc, distrug, intineaza... numai frumusetea, singura, straluceste pretutindeni.
     "Frumusetea straluceste pretutindeni" - deviza familiei Sturdza de la Palatul Miclauseni... Ziduri vechi, cladite peste ziduri si mai vechi - constructia, in stil neogotic, aducand putin cu Palatul Domnesc din Ruginoasa, este ridicata intre 1880 - 1904 de catre Maria si George Sturdza.
     Unii spun ca e blestemat...
     Poate... daca ne gandim ca din 60000 de carti rare, unele au fost arse de rusi, altele vandute ca hartie de impachetat.
     Poate... daca simtim disperarea ultimei mostenitoare, Ecaterina Cantacuzino, care neavand copii, nu stie cui sa daruiasca bogatiile - materiale si spirituale.
     Poate... daca ne imaginam ca imaculatul palat a adapostit candva bolnavi cu handicap mental sever.
     Dar... as spune mai degraba ca "frumusetea straluceste pretutindeni", si mai ales peste timp.
     Si ca o mare bucurie...
     ...
     azi, langa palat este o manastire, dar si un loc de popas pentru drumetul obosit si infometat.
     ...palatul e inconjurat de o padure fermecata, fost parc in stil englezesc.
     ...scene din celebrul film al lui Sergiu Nicolaescu - "Orient Express" - s-au filmat la palat.
     ...se spune (desi n-am gasit absolut nicio dovada) ca Alexandre Dumas fiul si-ar fi scris aici emotionanta "Dama cu camelii".
     Palatul se afla la 65 km de Iasi, si in plin centrul inimii mele.

Bagajul pentru vacanta perfecta

     Ce n-ar trebui sa lipseasca din bagajul nostru pentru a avea o vacanta perfecta...
     Nu ma gandesc acum la periuta de dinti si la celelalte detalii stiute de orice profan intre ale facutului de bagaje.
     Mi-ar placea sa-mi iau cana preferata in care-mi savurez cafeaua. Si, bineinteles, perna - parte a trupului meu. Normal - masa pe care-mi tin picioarele cand citesc, beau cafea, vin, ma uit la televizor. Fierul de calcat, cutia cu medicamente, condimentele, pix, foi (poate-mi vine vreo idee - ca-mi vin rar si cand nu ma astept), absolut toti pantofii (la fiecare stare de spirit - o pereche de pantofi - si daca nici in vacanta n-ai o cascada de stari de spirit, atunci cand?), rochite - multe rochite (astea sunt in functie de framantarile sufletesti si  - fireste - "ca sa te vada localitatea"), laptopul (sa ai unde descarca sutele de fotografii - in vacanta, aparatul foto fiind o prelungire fireasca a mainii), spray de muste/tantari/viespi/capuse (siguranta inainte de toate), CD-ul cu melodiile preferate, niste pahare sa pui creioanele de ochi, de sprancene, periutele, pasta de dinti etc. (aia n-au niciodata suficiente pahare), ciocolata neagra, apa minerala, oja+acetona, otet de mere, bijuterii? Nu. Bijuteriile (toate - nu stii cand - ce-ti trebuie). Dezinfectant (oare cine si-o fi raspandit microbii prin camera de hotel?), creme si uleiuri, praful de chilli (antibiotic natural), esarfa si palarii, macar o lumanare parfumata (sper mereu la o clipa romantica), gentutele, pleduletul, masca exfolianta, masca hidratanta, ascutitoarea, masca nutritiva, crema cu protectie UV, veceul - nu, mai bine toata baia...
     Cine nu-si face bagajele respectand aceste simple criterii inseamna ca nu si-a descoperit latura feminina. Inca!

Credinta, nadejdea si dragostea

     Peretele exterior dinspre nord al manastirii Sucevita inca este pictat. Daca la celelalte manastiri, frescele nordice s-au sters cu totul, aici pictura pastreaza prospetimea secolului al XVI-lea (biserica fiind sfintita in 1596, ctitorita de Eremia Movila).
     Uriasa fresca infatiseaza "Scara dumnezeiescului urcus" (sau a virtutilor, a vamilor) - adica treizeci de trepte necesare ajungerii la Cer. Pictura s-ar putea numi si "Caderea in abis" - reversul medaliei.
     Ma tulbura faptul ca se poae ajunge la ultima treapta, iar de acolo se poate cadea vertiginos. Asa ca am fost curioasa sa vad care e marea virtute - cea mai puternica... Dragostea!!!
     In limba greaca, "virtute" inseamna "putere" - asadar, cu cat mai multe virtuti, cu atat mai multa putere - forta - energie. Care ar fi acestea?
     Fericita intristare (dorul intens dupa Dumnezeu care te face sa simti inutilitatea lumii materiale) sau nemanierea (blandetea) sau departarea de flecareala (si - pe cuvant - daca stiam ca dulcea flecareala e un pacat si renuntarea la ea, o virtute) sau rugaciunea, linistea, departarea de slava desarta... Ultimele trei: credinta, nadejdea si dragostea - dupa cuvantul Sf. Ap. Pavel: "si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
     Dragostea este cea mai puternica: fata de tine, fata de ceilalti si - firesc - fata de Dumnezeu... Caci, "toata asceza care nu are iubire este straina de Dumnezeu" (Sf. Maxim Marturisitorul)
     Oare cum ar fi o lume in care toti ar iubi si ar fi iubiti?
     Sucevita nu are doar "scara dumnezeiescului urcus", ci si o legenda legata de o femeie misterioasa ("Necunoscuta"), care fara a scoate o vorba (iata, urcase treapta cu flecareala pe care eu m-am cam blocat) a carat necontenit piatra pentru ridicarea manastirii. Ca multumire, chipul i-a fost cioplit pe turnul clopotnitei. Vegheaza tacuta de acolo trecerea galagioasa a pelerinilor, a vremurilor...

Necunoscuta de la Agapia

     Starnita de curiozitate, am intrat timida pe usa "Muzeului vivant"... Era tarziu, asa ca nu ma asteptam la o primire atat de calduroasa (de obicei ti se spune rece "e inchis!"), dar se vede ca unii nu tin cont de orare, de oboseala, de plictiseala. Dintre acesti "unii" face parte si necunoscuta de la Agapia. O maica.
     Fiind intuneric si muzeul luminat doar de niste lampi pentru a reda atmosfera de odinioara - am perceput-o pe ghida noastra ca pe o femeie tanara. Vesela. Chiar jucausa. In realitate, era o maica in varsta. Vocea si spiritul - foarte tinere.
     Muzeul vivant - o casa veche, renovata, care reflecta stilul de viata al unei calugarite de alta data: obiecte vechi, fotografii ingalbenite, icoane ridate, miros de plante puse la uscat. Aici vizitatorii vad un razboi de tesut functional, un atelier de olarie in care se fac zilnic obiecte din lut, o brutarie, stupi, flori... Totul traieste si este prezentat cu dragoste de maica necunoscuta de la Agapia...
     Minunile de la Agapia nu se sfarsesc aici.
     Icoanele fabuloase ale tanarului Grigorescu - avea doar 20 de ani cand a inceput sa picteze biserica...
     Fantana cu apa de leac si cea mai frumoasa icoana a Maicii Domnului...
     Si Agapia veche - cocotata pe niste rapi navalnice, batrana vatra aminteste de cuviosul Agapie Sihastrul - cel care a pustnicit aici. De-a lungul anilor, in jurul lui s-au strans o multime de ucenici cu care a smuls padurii un colt pe care l-au transformat in "livada parintilor" - o bucatica de rai intre cer si pamant.

Minunata icoana de la fantana Agapia.

Muzeul Vivant

Casa veche avand perdea cu heruvimi

Agapia Veche

Rasaritul in Thassos

     Nimic nu se poate compara cu fiorul rasaritului... Emotia, dar si tihna te coplesesc... Te simti unic si la inceputul pur al timpului. Toata lumea e a ta. E posibil orice. Respiri frumusetea.
     Cu atat mai mult se intensifica totul cand te afli pe o plaja alba, de zapada parca. De marmura.

Thassos III - Ce mai citim la plaja

     Ce sa citesti pe plaja ta?

     Nimic.

     Pinii, marea, nisipul curat si nisipul presarat cu zeci de ace de pin, copiii bucurosi, cafeaua greceasca, jocul luminii... Astea sa le citesti!

     Dumnezeu ne-a indreptat catre plaja noastra... Neaglomerata, cu apa curata, cu foarte putine pietre (cat pentru un scurt masaj) si cu umbra. Totdeauna mi-am dorit sa petrec ziua intreaga pe plaja - sa nu ma mai ascund in camera de hotel in intervalul de foc si iata ca dorinta s-a implinit. Plaja cu pini! Si la mare, si la racoare de munte.

     De la reduceri (4 lei 50) mi-am cumparat un sirop de consumat pe plaja - "Nesocotita" de Amanda Quick. N-a folosit decat la a arata care e sezlongul meu. O carte cumparata de o cititoare nesocotita care a subestimat farmecul plajei cu pini...

     Dupa ce ne-am intors din minunata Thassos - am citit o carte zguduitoare, rascolitoare. Nu o carte de vacanta, ci una care te loveste si te determina sa-i multumesti lui Dumnezeu ca poti sa te plimbi libera pe strazi, ca poti sa razi, sa canti, sa asculti muzica, sa-ti infrunti barbatul, sa alergi, sa citesti!!!, sa te uiti la filme, sa ai papagali, sa iesi din casa, sa porti bijuterii, sa muncesti...

     Daca ati uitat cat sunteti de fericiti, cititi "Splendida cetate a celor o mie de sori" de Khaled Hosseini. Hosseini este un scriitor nascut in 1965 la Kabul - Afganistan. Din fericire, familia lui paraseste "cetatea celor o mie de sori" pentru a se stabili in Franta, apoi in America... Hosseini este, de fapt, medic, dar dupa succesul obtinut cu "Vanatorul de zmee" se dedica exclusiv literaturii...

     Asadar, daca o clipa aveti senzatia ca Dumnezeu nu va tine de mana - leacul este aceasta lectura-soc. Veti murmura apoi de mii de ori: "multumesc multumesc multumesc"...

Thassos II - Manastirea Sf. Arh. Mihail

     Unde e sfintenie multa e si frumusete neasemuita.
     La Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail din Thassos.
     Cocotata pe un pisc - manastirea priveste adanc in albastrul Marii Egee. E inchinata doar Sf. Arh. Mihail - fapt destul de rar - care i-a daruit Sfantului Intemeietor (Luca) si apoi tuturor oamenilor - un izvor miraculos. Acesta se afla intr-o grota sub manastire, dar turistii/pelerinii/curiosii pot gusta din apa sfanta si din nenumaratele fantani din curte.
     Interiorul manastirii e un coltisor de rai. Flori, cer senin si marea... Ca dovada a ospitalitatii - maicutele te servesc cu rahat (probabil de smochine).
     Un loc in care prezenta Marelui Inger se simte cu prisosinta...
     P.S. Unul din putinele locuri in care m-am simtit ca o scolarita. Deoarece barbatii nostri dragi erau indecenti, au primit niste pantaloni donati, probabil, de clovnii de la vreun circ in trecere prin Thassos. Vazandu-i costumati asa, am izbucnit in ras, determinandu-i pe pasnici sa ma mustre cu severitate. Brusc, nu mai eram profa, ci o fata in vacanta. O fata cu pofta de chicoteala... A fost tare bine!