Orasul de pe doua continente...
Orasul cu 3 nume: Bizant, Constantinopol, Istanbul...
Orasul unor civilizatii uluitoare: crestina (1000 de ani), otomana...
Orasul unor oameni exceptionali: Sf. Constantin, Justinian cel Mare ("imparatul care nu doarme niciodata"), Mohamed al II-lea Cuceritorul, Suleyman Magnificul si Legiuitorul, Mustafa Kemal Ataturk. Si de asemenea, al unor femei puternice, frumoase, fermecatoare: Sf. Elena, mama lui Constantin, Teodora (care din actrita la circ a ajuns sotia lui Justinian si l-a sprijinit in toate reformele cu inteligenta ei) sau Hurrem (femeia ce i-a devenit sotie lui Suleyman in ciuda tuturor piedicilor).
Numai intr-un asemenea loc se putea ridica "Biserica Sfintei Intelepciuni a lui Dumnezeu", cunoscuta si sub numele de Sfanta Sofia.
Intre 532 - 537, Justinian ridica pe ruinele unei biserici din vremea imparatului Constantin - dumnezeiasca Sfanta Sofia, rostind la inaugurare celebrele cuvinte: "Solomon, te-am intrecut!".
Pe 29 mai, 1453, Constantinopolul cade in mana turcilor. Se spune ca preotii care savarseau Sfanta Liturghie s-au refugiat in zid cu Sfintele Taine, si vor fi eliberati abia cand se va oficia din nou Sfanta Liturghie in Sfanta Sofia. Legenda este confirmata de arhitectul elvetian Gaspare Fossati, care in 1847 restaureaza monumentul, gasind o camera secreta despre care doar pomeneste, dar o sigileaza si nu o arata nimanui.
Din 1453, biserica devine moschee. Toate icoanele sunt acoperite cu tencuiala, Iisus insusi, de pe uriasa bolta, este ascuns sub caligrafie araba. Raman liberi cativa ingeri, desi unora le sunt acoperite fetele conform normelor musulmane, care nu permit reprezentarea chipurilor divine.
In 1934, Musfata Kemal Ataturk, parintele Turciei moderne, transforma moscheea in muzeu. Astfel putem vedea azi chipul luminos al Maicii Domnului inconjurat de versete din Coran, putem intra crestini, musulmani, budisti sa ne minunam de eternitatea lucrurilor si efemeritatea oamenilor.
Un alt edificiu impunator este Suleymaniye, moscheea ridicata intre 1550-1558 de Suleyman Magnificul. Inconjurata de un parc superb si cu o vedere spectaculoasa la Cornul de Aur, moscheea te fascineaza. Alaturi, in doua mici mausolee dorm adanc chiar marele Suleyman cu iubita si ambitioasa sa Hurrem, cu delicata Hatice si rasfatata Mihrimah.
Asa trece gloria lumii...
Oamenii - cat ar fi de puternici, inteligenti, frumosi - se duc, se tot duc, dar daca si-au trait povestea cu adevarat, aceasta ramane atragand alti oameni cu alte povesti.
Inainte de intrarea in orice moschee are loc un ritual de purificare numit ablutiune - prin care musulmanii isi spala mainile, capul si picioarele. In plus, toti vizitatorii unei moschei trebuie sa se descalte ca semn de respect ca patrund in casa lui Dumnezeu. Ritualul descaltarii vine de la evrei, ingerul spunandu-i lui Moise ce se apropia de Rugul Aprins "ci scoate-ti incaltarile din picioarele tale, caci locul pe care calci este pamant sfant!". Chestia asta cu descultatul are si ea urmarile ei - vi le puteti usor imagina stiind ca printr-o moscheie celebra trec zilnic mii de turisti cu adidasii in maini...
Ultima moschee vizitata a fost Moscheea Albastra, ridicata de sultanul Ahmet (1609-1616). Aceasta se afla fata in fata cu Sfanta Sofia - ca replica si pereche.
Minunat e ca cele mai multe obiective se afla in insorita piata Sultanahmet: Palatul Topkapi, Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Palatul lui Ibrahim Pasa si Hamamul Sultanei Hurrem.
Istoria e imprevizibila, uneori glumeata... Astfel, Hamamul lui Hurrem - Razareata (Hurrem inseamna "cea care rade") este astazi un restaurant cu o terasa insorita plina de turisti voiosi care-si beau cafeaua razand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu