Ce lectie ne dau cetatile medievale - mai ales cele taranesti, precum Prejmer sau Rasnov?
Lectia unitatii/intelegerii/colaborarii intre oameni. Oare numai in clipe de cumpana se naste acest sentiment - unirea semenilor? Trebuie sa ne atace un neam barbar ca sa colaboram? Trebuie sa ne loveasca ceva ca sa fim prieteni, sa comunicam, sa ne respectam si cine stie - sa ne iubim?
Cetatea taraneasca Rasnov e un MODEL. Ridicata in plin Ev Mediu (1300-1400) ea a fost un adapost in fata navalirilor tatare.
In mijlocul cetatii se afla o fantana despre care legendele spun ca ascunde o comoara. De fapt, comoara e fantana insasi - sapata timp de 17 ani (146 m) pentru a alimenta cu apa refugiatii din cetate. Un miracol de devotament, sacrificiu, darzenie.
O alta legenda spune despre "camera/temnita impacarii". Cei ce isi doreau divortul erau inchisi intr-o camera din cetate - odaie in care se aflau doar o lingura, o cana, un pat... Cei mai multi (probabil dupa gatuieli, paruieli) se impacau... Imi imaginez o temnita a impacarii - azi: un telefon (mamica/ma-ta), un televizor ("Suleyman Magnificul / meciul de football). Ei!!!
La cetate se poate ajunge pe jos (wow) sau cu trocariciul (trenuletul - recomandabil daca vreti sa mai aveti suflu pentru colindatul cetatii). Va veti intalni cu strajerul locului si cu povestile lui, cu galanti si frumosi cavaleri... Veti putea arunca cu barda, trage cu arcul sau incerca diverse arme medievale. Puteti alerga, cumpara (de la chinezarii pana la cosoni, dubloni), admira, bea (exista si o carciuma), DISTRA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu